Capitolul III

        Clădirea barului Fangtasia avea două intrări.Dar mi-am imaginat că uşa mai frumoasă şi mai mare era intrarea pentru clienţi.Nu era greu de găsit clubul,Mai ales că avea o siglă luminoasă mare cu roşu,gri şi negru.”Fangtasia,barul care muşca.”Motto-ul ăsta dădea bine la public.Oricum cu siguranţă şeful meu şi ceilalţi de la departamentul de creativitate,aveau să găsească şi alte zicale isteţe.

            Am intrat în bar,dar spre surprinderea mea uşa principală dădea întâi într-un hol şi abia apoi în clubul propriu zis.Pe partea dreaptă se puteau cumpăra suveniruri.Mi s-a părut foarte amuzant…puteai cumpăra chiar şi colţi falşi.Totul înăuntru era amenajat cu foarte mult bun gust şi în aceleaşi culori ca şi sigla de la intrare.Muzică bună.Cel puţin melodia pe care o auzeam acum era bună. A well respected Man de la formaţia The Kinks.Eram oarecum impresionată de alegerea muzicală. Dar mă aşteptam ca un club de vampiri să aibă muzică de bun gust. Gusturile nu se discută,dar se cultivă şi când ai eternitatea la dispoziţie de ce te-ai mulţumi cu mai puţin decât perfecţiunea.

            -Seară bună,domnişoară!

            Am auzit din spatele meu cea mai frumoasă voce feminină care le-a fost dat vreodată urechilor mele să audă.O voce puternică dar lină şi melodioasă şi delicioasă.M-am întors şi am rămas surprinsă să văd o femeie micuţă de statură…cel puţin faţă de mine. Nu era mai înaltă de un metro şaizeci.Foarte frumoasă,blondă şaten cu ochii verzi…superbă.Fata ei copilăroasă şi corpul zvelt de copiliţă nu se potriveau în ţinuta aceea vampirică.O rochie neagră din piele cu gulerul ridicat.Dar mai târziu aveam să văd că de fapt ţinute asemănătoare purtau toţi angajaţii barului.

            -Buna!am spus aproape şoptit,amuţită de perfecţiunea creaturii din faţa mea.Am repetat salutul cu toate că auzul ei de vampir prinsese şi sunetele inimii mele aşa că probabil m-a auzit de prima dată.

            -Pot să te ajut cu ceva frumuseţe?Poate doreşti ceva de băut ?imi spuse pe cel mai provocator mod în care îmi puteam imagina că mi se poate adresa cineva.

            -Mă numesc Aldis White şi lucrez pentru domnul Franklin Carter de la firma de publicitate Jackson,Martin&Clark. Am spus oarecum mandră şi dându-mi importanţă. Am o întâlnire cu domnul Eric Northman.

            -Aldis…hmm!Părea gânditoare şi oarecum amuzată.Nu întelegeam ce era atât de captivant la numele meu.Nu era cel mai întâlnit dar nici nemaiîntâlnit nu era.Un nume ca toate celelalte pentru o fata ca toate celelalte.

            -Da.Am spus sec.Trebuie să îi prezint domnului Northman câteva idei publicitare. Ştiam despre ce vorbeam pentru că am tras cu ochiul la paginile din dosar. Trebuia să ştiu cu ce mă prezin.Eram eu doar secretară,dar în acea seară responsabilitatea mea era ceva mai mare.

            -Eric are puţină treabă dar te rog să îl aştepţi în biroul lui,şi mă pofti spre o uşă de la capătul barului.Mi-a plăcut că în momentul în care i-a rostit numele, celui care am înteles că era şeful ei, accentul i s-a schimbat.Nu l-am putut recunoaşte,dar era chiar mai plăcut auzului decât cântul vorbelor ei obişnuite.

            M-a poftit pe un scaun în faţa unui birou mare foarte modern,şi fără să mai spună nimic a ieşit pe usă. Speram că nu trebuie să aştept foarte mult,cu toate că sunt genul de persoană care apreciază momentele de plictis şi aşteptare în care totul parcă stagnează.Tot mobilierul biroului era din metal argintiu inclusiv scaunele,ceea ce nu le făcea foarte confortabile.Dar bănuiesc că pentru un vampir nu prea conta cât de reci erau.Pentru mine conta foarte mult.M-am ridicat în picioare ca să scap de senzaţia neplăcută dată de scaunul de sub mine.Mă gândeam ce aş putea face în acest birou ca să nu pară ciudat că stau în picioare atunci când proprietarul clubului avea să intre.Am văzut pe un raft câteva cărţi şi m-am apropiat interesată.Citesc foarte mult şi foarte variat aşa că orice ar fi fost cu siguranţă mi-ar fi distras atentia de la mediul ostil şi rece(la propriu) în care mă aflam.

            Am fost surprinsă să găsesc o carte a autoarei Anne Rice.Scriitoare care s-a făcut cunoscută publicului printr-o serie de cărţi numită Cronicile Vampirilor.Am şi eu toate cărţile din acea serie aşa că nu mi-a fost greu să recunosc cartea şi era chiar preferata mea.Interviu cu un vampir,prima carte din serie,era acum în siguranţă în braţele mele.Îmi îmbrăţişam un vechi prieten. Am deschis cartea la prima pagină şi m-am gândit că nu strică să citesc câteva rânduri.Mai ales că nu ştiam cât am de aşteptat.

            Nu apucasem să trec de pagina a cincea când am văzut,cu colţul ochiului,uşa deschizându-se încet.Rămăsese deschisă cam vreo 10 centimetrii prin care nu puteam vedea decât clubul nu şi persoana care deschisese uşa.În schimb am auzit ceea ce îmi suna a predică,a observaţie,într-o limbă complet necunoscută mie,dar care era absolut superbă. Vorbele acelea fascinante erau ale unui bărbat.O voce adâncă,calmă şi puternică.Mă gândeam că un bărbat cu o asemea voce nu poate fi altfel decât splendid.Şi am avut dreptate.În secunda urmatoare uşa s-a deschis de tot şi în birou a păşit cea mai frumoasă creatură pe care aş fi putut-o vedea vreodată.Dacă în dicţionar ar fi existat o poză la cuvântul perfect,bărbatul vampir din faţa ochilor mei ar fi fost în acea imagine.Dumnezeu îşi încununase creaţia cu acest bărbat.Mi-am făcut o notă mentală să îi mulţumesc Domnului pentru fiinţa din faţa mea.

            -Am înteles că mă căutaţi,spuse aproape fără să se uite la mine,calm şi nepăsător.

            O,Doamne.Cred că te-am căutat toată viaţa.Frumuseţea lui era orbitoare.Avea aproape doi metrii înaltine şi era solid şi…tare.Fiecare bucăţică din corpul lui era fermă şi perfectă,prea perfectă.Îmi puteam da seama pentru că purat o pereche de bligi negri şi un tricou la fel de negru ambele destul de strâmte. Avea părul lung,de culoarea spicului de grâu.Evident nu-l puteam atinge, dar părea atât de mătăsos, de perfect şi de fin….Ohhh. Trebuie să mă controlez.Nu aşa se fac afacerile.Cred.

            -Domnule Northman ,mă numesc Aldis White.Lucrez pentru domnul Carter şi acesta m-a trimis să vă prezint câteva idei publicitare.

            Când mi-am rostit numele ceva în expresia lui se schimbase.Puteam citii chiar puţin interes în ochii lui albaştrii.Buzele i s-au arcuit şi parcă am zărit urma unui zambet.Sprâncenele i s-au încovoiat şi ochii i-au devenit şi mai pătrunzători.Dar eram atât de distrasă de măreţia frumuseţii lui,încât putea să mă şi înjure şi nu m-as fi putut gândii doar cât e de perfect.M-a poftit iar pe unul din scaunele reci,iar eu m-am conformat.

            -Da. Am discutat cu Carter.Îi e frică de vampiri.Te-a trimis pe tine.Mielul la sacrificat.

Nu pot să spun că vorbele alea nu mi-au îngheţat şira spinării pentru că aş minţii.Dar ceva ,în interiorul meu simţea că sunt în siguranţă.Poate că mă înşelam,poate că frumuseţea lui mă amăgea,mă ademenea doar pentru a-mi găsi sfârşitul.Nu.Nu-mi va face nici un rău.Avea o afacere,nu-şi putea omorâ colaboratorii,nu?

            -Aa…am îngânat ca o fată prostuţă care fusese vrăjită şi nu mai era în stare să se controleze.M-am simţit atât de prost în pielea mea în acel moment încât cred că se vedea şi pe dinafară.Cred că şi el şi-a dat seama în ce situaţie ciudată mă pusese.

            -Imi pare rău că te-am făcut să aştepţi,mi-a spus vampirul dar nu era chiar sincer.Avea un ton din care ţi-ai fi dat uşor seama că era obişnuit să fie aşteptat.Dar văd că ţi-ai găsit ceva de făcut.Deci timpul nu a fost întru totul pierdut.

            Stătea în picioare,în faţa mea,sprijinit de birou. Îsi mutase privirea pe cartea din braţele mele care încă avea degetul meu la pagina cinci.Am închis-o repede şi m-am grăbit să o pun la locul ei in raft.Apoi mi-am luat locul mai îmbujorată decât fusesem vreodată.

            -Imi cer scuze ,pur şi simplu… vaaaaiiii nu puteam să scot două cuvinte inteligente.Halal impresie aveam să îi fac vampirului ăstuia.Acum părea puţin amuzat.

            -E o carte bună…

            -Da,i-am spus fără să aştept să-şi termine propoziţia.Dar eram în sfârşit bucuroasă că aveam ceva de spus.Puteam citi o mică curiozitate în privirea lui, acum însoţită de amuzamentul de mai devreme.Probabil mă credea prostuţă… Am mai citit-o.E una din preferatele mele.Dar nu mă gândeam că am să găsesc o carte despre vampire, în biroul unui vampir.Este o uşoară ironie în situaţia asta.

            Zâmbi.Ohhh cât de minunat era să-l vezi zâmbind dar şi la fel de înfricosător.Buzele îi erau roşiatice,probabil se hrănise şi nu aveam cum să ştiu dacă băuse sânge sintetic sau...Nu conta.Aş fi putut sta cu ochii pe el o veşnicie şi nu cred că m-aş fi plictisit.Ştiu că e un clişeu,dar ăsta e adevărul.

            -Louis imi este un prieten drag.

            Nu…asta nu putea fi adevărat.Louis de Pointe du Lac era personajul principal din cartea pe care o citeam.

            -Ohh…

            -Îti place să lucrezi pentru domnul Carter? un subiect total neasteptat.Nu puteam să-mi imaginez de ce această entitate superbă ar putea prezenta interes faţă de slujba mea.Poate încerca să schimbe subiectul.

            -Sunt multe avantaje.E un om bun şi correct.Ceea ce era şi adevărat dacă uitam ultimele ore din ziua respectivă.Şi oricum ce altceva i-aş fi putut spune când ştiam că este un client foarte important.Şi m-am gândit că este momentul potrivit să scot din geantă dosarul pregătit de şeful meu. Domnule Northman,acestea sunt câteva idei în faşă ale echipei noastre şi aş dori să vedeţi dacă vă interesează şi sigur dacă aveţi şi dumneavoastră ceva idei,voi fi foarte bucuroasă să transmit echipei.Din câte am înteles urmează o întâlnire oficială la care colegii mei vă vor prezenta,graphic,proiectele lor.

            -Spune-mi Eric. La fel ca şi femeia vampir de mai devreme,când îşi rosti numele ceva se întampla cu accentul lui.Îl făcea şi mai adorabil decât era,dacă aşa ceva era posibil.Nu mai spuse nimic se aşeza la biroul lui şi deschise dosarul .

            Timp de vreo zece minute a citit cu atenţie fiecare pagina şi a studiat fiecare schiţă.Eu am stat cuminţică pe scaunul meu rece încercând să nu îl privesc prea mult.Mi-am ţinut mâinile în poală şi mi-am analizat foarte atent manichiura proaspăt făcută.Un roz pal care arată grozav pe pielea mea rozalie.

            -Îmi place. Nu vreau să intervin cu nimic. Vreau să văd totul pus la punct şi…bănuiesc că mai multe trebuie să vorbesc cu şeful tău.Când totul e pregătit…aştept să mă contactaţi.

            Am considerat că era momentul să mă ridic şi să-mi croiesc drumul spre ieşire.

            -Eric,îti multumesc pentru timpul acordat şi o să te contactez cât mai devreme,săptămâna viitoare.Mi-am ridicat geanta şi am dat să mă întorc spre uşă.

            -Vrei sa bei ceva?imi spuse Eric. Totul suna mai bine când venea de pe buzele lui.

               Nu stiam ce să spun.Nu stiu cum ar fi reactionat şeful meu.Dar pe de altă parte acum eram în timpul meu liber.Eram liberă să fac ce vreau.Ce vroiam?Un vampir atât de frumos ar putea fi interesat,oare,de mine? Poate tot ce vroia era o masă caldă… Tot ce stiam eu era că vreau să îmi petrec cât mai mult timp cu Eric Northman.