Capitolul V

         Am reşit să adorm abia spre dimineaţă.M-am gândit mult la el,la noi,la cum aveau să decurgă lucrurile.Mi-am creat tot felul de scenarii şi mi-am pus tot felul de probleme.Dar oricât de raţională încercam să fiu,nu puteam decât să mă simt în al nouălea cer.Mă gândeam la fiecare părticică a feţei lui frumoase,am retrait de zeci de ori momentele în care i-am mângâiat pielea.Nu m-am putut gândi la nimic altceva,doar la el.

            Binenţeles că mă speria faptul că nu stiam nimic despre vampirul meu,mai ales când eu eram atât de … Ohhh… De ce ma vroia pe mine?De ce vroia să fie altfel relaţia cu mine? M-am gândit că într-o mie de ani cu siguranţă te plictiseşti,poate eu eram felul lui Eric de a mai ieşi din rutină.Cu toate că acesta putea fi adevărul dureros,nu mi-am lăsat mintea să hoinărească pe meleaguri atât de periculoase şi nesigure.

            M-am trezit dupămiază târziu,în jur de ora cinci şi mai aveam,cred vreo două ore până la lăsarea întunericului.M-am grăbit să ajung în duş.Apa fierbinte a trezit din somn până şi cel mai adormit por de pe corpul meu.Mi-am spălat părul şi i-am aplicat o luţiune tratament care avea să îl facă şi mai minunat decât era.

            Acum părul meu mirosea a ciocolată.Culoarea şi mirosul se potriveau acum de minune. Era mătăsos şi strălucitor.L-am pieptănat şi l-am lăsat să se usuce de unul singur.Niciodată nu foloseam feonul pentru că investeam prea mulţi bani în tot felul de tratamente şi şampoane şi soluţii,nu îmi doream ca toate eforturile mele să fie în zadar.Pentru că asta s-ar fi întamplat dacă feonul îmi ardea părul.

            Am pierdut câteva minute gândindu-mă cu ce să mă îmbrac…şi mă gândeam că nu aş vrea să devin una dintre acele fete. Aşa că am pus pe mine o pereche de jeanşi negrii mulaţi,dar confortabili şi un tricou la fel de negru,dar şi mai mulat,cu un decolteu în forma de U.În general nu purtam bijuterii,dar în această seară m-am gândit că nu ar fi atât de rău să ies puţin din rutina mea. Mi-am pus în urechi  o pereche de cercei mici şi drăguţi în forma unei feţe de clovn.Un ceas colorat la mână,cu tot felul de motive solare imprimate în material avea să îmi completeze perfect ţinuta. M-am simţit minunat când m-am văzut în oglindă. Era grozav să te poţi aranja pentru cineva de care chiar îţi păsa. Mă săturasem să-mi fie indiferenţi toţi bărbaţii cu care ieşeam.

            Acum urma machiajul,partea cea mai importantă pentru mine. Cu un pic de fard maroniu mi-am scos in evidenţă ochii mari,apoi i-am conturat cu un creion negru dermatograf. Pe buze mi-am dat doar puţin strugurel,cât să fie lucioase şi apetisante.Părul deja se uscase şi se aşezase bucle-bucle pe umerii şi spatele meu. Mă simţeam minunat în pielea mea.

            După ce am făcut şi ceva ordine,mi-am dat seama că afara era deja intuneric.Dacă nu venea? Dacă totul s-a năruit în momentul când a iesit el pe uşă.Poate a realizat şi el că nu sunt destul de bună,sau poate a realizat că e mult prea perfect pentru mine.Offf…gândurile astea îmi măcinau stomacul şi nervii.Nu aş fi fost foarte suprinsă dacă Eric nu se întorcea în acea seara.M-ar fi durut enorm.Dar dacă asta era alegerea lui,ce puteam face eu?

            La televizor nu am găsit nimic interesant…am trecut în grabă prin lista de programe şi până la urmă am lăsat la întâmplare pe un post de muzică.Nu mai aveam răbdare.Mă foiam dintr-o parte în alta …

            Pe la ora noua am auzit în sfârşit o bătaie în uşă. Eram atât de fericită.Nu mi-a mai păsat de vizor şi am deschis uşa cât de repede am putut.Din nefericire în spatele uşii de la intrare nu mi-am găsit vampirul.Nu era vampirul meu,dar era un vampir.Femeia vampir pe care am cunoscut-o cu o seară înainte în clubul Fangtasia.Probabil venise să-mi spună că nu aveam să îl mai văd niciodată pe şeful ei,totul fusese o mare gresealş,dar acum viaţa mea avea să revină la normal.

Nu!!!

-Bună,Aldis!Ne-am întâlnit noaptea trecută.Numele meu este Pam.

-Eric nu a putut veni,nu?dezamăgirea răsuna din fiecare sunet pe care îl scoteam.Nu vroiam să îmi maschez tristeţea.Nu mă interesa ce impresie ii făceam.Nu vroiam să par în nici un fel.

-Ohh…nicidecum.Eric va veni şi el cât de repede îi vor permite problemele de la club.Spuse mirată şi puţin îngrijorată de starea mea.Sau poate doar se prefăcea ca îi pasă.Nu am de unde să ştiu.Dar dacă o făcea,o făcea bine.

Acum înţeleg şi eu expresia a ţi se lua o piatră de pe suflet.Iubitul meu…Asta era? Era al meu? Eric nu m-a uitat şi aveam să îl reîntâlnesc în această seară.Nu trebuia decât să fiu cuminte şi să am răbdare.Acum că eram mult mai liniştită puteam să fiu şi mai drăguţă cu noua mea cunoştinţă şi îi puteam oferii toată atenţia mea.

-Atunci…Pam,cu ce te pot ajuta? Nu vroiam să par nesuferită,dar îmi place să ştiu ce trebuie să fac. Nu prea întelegeam rostul acestei vizite,atâta timp cât EL urma să vină la mine.

-Vroiam doar să-ţi aduc astea,şi întinse spre mine o mână micuţă plină cu punguţe de diferite mărimi. Şi vroiam să văd unde îşi petrece Eric seara.

Nu  observasem că avea ceva în mână,dar asta nici nu era de mirat.Fusesem atât de agitată şi de speriată că l-aş putea pierde…chiar înainte de a-l avea cu adevărat.Fascinată am întins mâna şi am luat sacoşele din mâna femeii vampir.Oare trebuia să o invit în casă…?Oare de ce o interesa atât de mult unde îşi petrece Eric timpul?Nu ştiam ce să fac.Dar atâta timp cât lucra pentru Eric şi el a trimis-o la mine,nu aveam de ce să îmi fac griji.Doamne,cât de grăbita eram să îi ofer toată încrederea mea.Mă speria ceea ce simţeam.Mai greşisem aşa o dată.Acum foarte puţin timp şi plătisem scump pentru greşeala mea.Şi acum îmi era frică.Jackson se putea întoarce şi calvarul începea iar.

-Vrei să intri la un pahar de True Blood?Aceasta fiind cea mai scumpă şi mai de calitate marcă de sânge sintetic.Mai aveam câteva sticle cumpărate de Eric cu o seară înainte şi după clinchetele din sacoşi eram aproape sigură că aveam să mai găsesc câteva sticle de sânge acolo.

-Da!spuse Pam entuziastă.E foarte draguţ din partea ta.

Vampirul femeie a intrat în casa mea,a privit scurt în jur.Puteam întelege din expresia ei că nu i se părea un loc prea grozav şi probabil se mai gândea că acesta cu siguranţă nu era un loc pentru Eric Northman.Şi aici nu o puteam contrazice.El şi-ar fi găsit locul doar în templele zeilor antici.

Am poftit-o în sufragerie şi m-am scuzat câteva minute ca să îi încălzesc o sticlă de sânge.Am lăsat sacoşile pe podeaua bucătăriei,aveam să mă uit prin ele când rămâneam singură.Când m-am întors ea stătea aşezată în acelaşi loc în care EL stătuse cu o seară înainte.Ce ciudat că până ieri,canapeaua mea nu cunoscuse nici un vampir şi acum era la al doilea băutor de sânge.I-am aşezat sticla pe măsuţa fantezie şi m-am aşezat şi eu lângă ea.

-Pam,şti…mă întrebam dacă mi-ai putea spune de ce este Eric atât de interesat de mine.Ştiu că probabil întreb în zadar,dar…vreau să ştiu. Vreau să înteleg.Nu are logică.

-Şi vei înţelege atunci când el va hotărâ să îţi spună.Eu nu pot trece peste cuvântul lui.Şi în plus nu ne cunoaştem destul de bine încât să îţi fac confidenţe.Îmi răspunse rece,ca şi pielea şi sângele din ea.

Am mai discutat diverse nimicuri,mi-a admirat ţinuta şi brusc mi-am adus şi eu aminte cât de bine mă simţeam în pielea mea.Nu a mai stat foarte mult.Ne-am salutat dând din cap una în direcţia celeilalte şi plecă.Am închis uşa după ea şi mă gândeam cât de ciudată era.Cine ştie?Poate într-o zi aveam să fim prietene.

Sacoşile erau de diverse culori şi mărimi şi de la diverse magazine.Am găsit înăuntru tot ce aveai nevoie pentru o seară de film ca la carte.Popcorn,tot felul de ciocolaţele de mici dimensiuni,pop-tarts,tater tots gata de băgat la cuptor,îngheţată de patru modele,sucuri,energizante şi alături de toate aceste lucruri comerciale şi pur americane am găsit o punguţă de catifea neagră pe care erau gravate litere roşii-aurii,Valea râului Arna,Italia.Înăuntru am găsit multe ciocolaţele de diverse dimensiuni,modele şi forme.Ohh îmi cumpărase ciocolată scumpă şi fină.Cât de atent era.În ultima sacoşă am găsit patru sticle de True Blood şi un dvd cu filmul Vrăjitorul din Oz din anul 1939 cu Judy Garland.O alegere minunată pentru mine,dar parcă nu mi-l puteam imagina pe vampirul vechi de o mie de ani,urmărind un film pentru copii.

Chiar în momentul în care am terminat de cotrobăit prin pungile mele am auzit soneria.De data asta ştiam că este EL,îl simţeam.Am fugit repede şi am deschis uşa… şi… era acolo.Mai frumos chiar decât mi-l aminteam.Îmi zâmbi cu toată faţa,ochii lui albaştrii ardeau de iubire,puteam vedea clar asta.A intrat în apartament,m-a ridicat mai aprope de buzele lui cu o singură mână şi cu cealaltă a închis uşa.Picioarele îmi erau în aer şi îi simţeam parfumul dulce,de vampir, atât de aproape de mine încât abia puteam să mă stăpânesc să nu îi rup hainele şi să sar pe el.Nu cred că ar fi fost foarte supărat dacă făceam asta.Ce-ar fi să-ncerc? Dar asta nu era ceea ce el îşi dorea.În acel moment realizasem cât de important devenise vampirul acesta pentru mine,în ultimele douăzeci şi patru de ore.Vroiam să îi ofer totul.

Mă ţinea strâns în braţe,dar fără să mă rănească.Stăteam cu frunţile unite şi ne uitam unul în ochii celuilalt.Mi-am dezlipit uşor fruntea de a lui,mi-am arcuit spatele şi mi-am întins gâtul în aşa fel încât buzele mele să le atingă pe ale lui.Nu m-a oprit.Şi atunci,în holul ăla îngust din apartamentul meu mic,i-am gustat buzele şi limba pentru prima oară.Erau tari,netede şi atât de dulci.Mai dulci decât viaţa însăşi.Am ajuns cu picioarele pe pământ,dar el încă mă susţinea cu ambele mâini,şi mă săruta uşor pe nas,pe fiecare ochi în parte,pe frunte şi apoi îmi spuse tremurând de plăcere:

-Bună seara,iubito!Era atât de plăcut să aud cuvintele astea de la el.

-Asta sunt?Iubita ta?l-am întrebat zâmbind şi muscându-mi buza,cât puteam de provocator, cu unul dintre canini.

-Doar dacă vrei.Vorbea atât de încet şi de dulce.

-Vreau…I-am spus cu respiraţia sacadată.Vreau atât de mult.

I-am atins bărbia cu fruntea şi am inchis ochii.Am simţit cum mă răsucea,cu grijă,cu spatele la el până mă lipii complet de corpul lui şi se apăsa puternic în mine.L-am simţit şi era atât de tare şi de generos…acolo. Simţeam că urmeză să explodez de dorinţă.

M-a învârtit şi m-a condus repede în bucătărie.Eram atât de ameţită încât a trebuit să mă sprijin de pieptul lui ca să îmi pot recăpăta echilibrul.

-Mă serveşti şi pe mine cu o sticlă de sânge? Spuse chicotind, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

-Sigur.Am scos sticla din frigider,am agitat-o şi am băgat-o în cuptorul cu microunde.Cât am aşteptat să se încălzească,stătea în faţa mea şi cu o mână îmi mângâia curbura spatelui.Era atât de plăcut şi de natural să fiu lângă el.Simţeam că acolo îmi e locul.Oare el avea să îmi spună vreodată ce simte?

I-am pus sticla pe masă şi el s-a aşezat pe scaunul de la perete.Bucătăria mea era atăt de comună şi monotonă,dar pe el nu părea să îl deranjeze.Arăta atât de ciudat aşezat la măsuţa mea colorată şi micuţă.Nu m-am putut abţine şi am am pufnit în râs.El ridică surprins capul,zâmbi şi se uita la mine întrebător.

-Tu…masa…am reuşit să spun printre hohote.

-Ma bucur că te amuz.Chicoti şi el,iar eu m-am aşezat în braţele lui şi l-am sărutat apăsat pe buze.Aveau un gust metalic,de sânge şi erau mai calde.S-a tras repede înapoi.

-Nu mă deranjează.Asta e ceea ce mănânci tu.Şi am ridicat din umeri copilăroasă,cu o înclinare rapidă a capului.În plus nu are un gust atât de rău,şi m-am lins pe buze.

-Eşti superbă.Asta nu puteam să cred,mai ales când stăteam lângă el.Nimeni nu putea fi superb în preajma lui.El era minunat.

-Aş vrea să vorbim puţin dacă se poate…eram precaută.Nu vroiam să spun ceva ca să îl supăr.El se uita la mine şi zâmbi,dar nu spuse nimic.Aşa că m-am decis să vorbesc eu.Pam a fost azi pe aici,ceea ce cu siguranţă ştii, şi am încercat să o trag de limbă(asta era aproape imposil cu un vampir).Binenţeles că nu mi-a spus nimic.Ştiam că nu o să îmi spun nimic şi înainte să întreb.Dar vreau atât de mult să ştiu de ce eşti interesat de mine.Eu…Nu găsesc nici un motiv pentru care o fiinţă ca tine şi-ar pierde vremea cu mine.Buzele lui se strânseseră într-o linie dreaptă şi rămase inert.Era atât de imobil incât mă speria.Am stat aşa câteva minute bune.Vroiam să îl scot din starea asta şi i-am dezmierdat părul neted şi bălai.L-am sărutat pe obraz.Clipi şi se uita la mine.

-Hai să ne aşezăm mai confortabil,i-am propus eu.Încercasem să stau la fel de imobila ca şi el,ceea ce binenţeles era imposibil.Vampirii se simt comod în orice poziţie şi oricât de mult ar fi stat nemişcaţi.Pentru oameni nu era atât de simplu.

M-am ridicat şi am mers spre sufragerie.Mă ţinea de mână şi mergea în spatele meu fără să scoată nici un zgomot.M-am aşezat pe canapea,iar el îmi copie gestul.Nu ştiam cum să încep şi nu vroiam să vorbesc numai eu.

-Am fost Viking,spuse el încet apoi completă.În viaţa mea umană.

Eu am amuţit.Datorită îndrăznelii lor,vikingii erau adversari temuţi.Erau celebri pentru cruzimea lor şi accesele de furie războinică.Brute păgâne. Asta era ceea ce ştiam şi eu din ce citisem şi de la orele de istorie din liceu.

-Nu îmi amintesc exact câţi ani aveam când am devenit vampir,dar bănuiesc că în jur de douăzeci.Soţia mea,Aude,abia murise la naştere,împreuna cu copilul.Acesta era al şaselea copil al nostru.Mai făcusem cu ea încă cinci înainte,dar doar  trei supravieţuiseră.Doi băieţi şi o fată. Soţia mea mai avea copii.Aude fusese înainte soţia fratelui meu ,dar când acesta a murit în luptă eu m-am simţit obligat să mă căsătoresc cu ea să îi cresc copii. După moartea ei,eu nu puteam sta acasă.Lumea era foarte diferită pe atunci.Trebuia să merg la luptă.Îi simţeam lipsa lui Aude,dar ştiam că trebuia să îmi găsesc o nouă soţie.Am cunoscut o fată şi mă înţelesesem cu familia ei.Când am plecat de acolo eram băut şi nu am fost atent.M-am grăbit să dau ajutor unui bărbat,care părea rănit şi era căzut la pământ.Dacă nu aş fi fost atât de beat aş fi privit în jur să văd dacă eram şi eu în pericol.M-am dus să îl ajut…iar el m-a transformat în ceea ce vezi. Eric îşi desfăcu braţele larg în jurul corpului şi privi în jos.Puteam să citesc o urmă de tristeţe pe faţa lui.

-Appius Livius Ocella era numele lui,spuse mândru.

-Dacă nu te transforma,astăzi nu ai fi fost aici lângă mine. Mă durea inima,fizic,la gândul ăsta. Dacă acel vampir nu l-ar fi transformat ar fi murit şi el ca şi Aude acum o mie de ani.Un current îmi trecu pe şira spinării când am realizat că vorbeam despre vremuri atât de îndepărtate.

-M-a învăţat tot ce ştia,continuă el ca şi cum nu aş fi spus nimic.Expresia feţei îi era ca deobicei,de necitit. Ridică privirea de la covorul pe care îl privea de câteva minute. Te sperie ce îţi spun?

-Eşti ameţitor.Eşti atât de bătrân…ai trăit prin atâtea perioade,despre care eu nu pot decât să citesc din cărti.E de neimaginat ceea ce îmi spui.

Realizasem şi înainte că existau vampiri foarte,foarte bătrâni,dar acum când  îl aveam în faţă pe vampirul meu şi ştiam cât e de…vechi,era uluitor pentru o fiinţă pieritoare ca mine.

-Ai fost Viking! Nu ştiu lucruri prea bune despre vikingi,dar bănuiesc că realitatea a fost diferită.Probabil… dar am fost întreruptă înainte de a-mi termina idea.

-Istoria nu minte cu nimic.Eram barbari,criminali nemiloşi,violatori. Am tresărit puţin şi întreaga mea fiinţă se crispă.El observase şi îşi puse o mână grea peste genunchiul meu.Nu se scuza prin acest gest,pur şi simplu nu vroia să mă sperie.Inima îmi bătea atât de tare şi ştiam că trebuie să mă calmez pentru că el auzea asta.

-Nu pot să mi te imaginez pe tine…aşa. Am spus şoptit,dar stiam că el mă aude.Vampirii aveau auzul extrem de sensibil.

-Ohh...sunetul iesindu-i gutural şi şuierat din piept. Dar aşa eram.Şi nu numai în viaţa mea muritoare.Cum altfel aş fi putut supravieţuii atâta timp.Sângele sintetic a fost scos pe piaţă acum zece ani,de către japonezi,dar până atunci…am omorât.Nu vedeam nici un pic de vină în expresia lui,doar teamă.Teamă că mi-ar putea fi scârbă de el.Dar oricât m-aş fi gândit la lucrurile groaznice pe care le făcuse nu puteam să simt nici o urmă de dezgust pentru el.L-am mângâiat pe mâna care încă era pe genunchiul meu.Mâna cu care el sfârşise atâtea vieţi.

            -De ce a venit astăzi Pam?Puteai aduce foarte bine tu totul,sau ai probleme cu spatele? Şi apropo îţi multumesc pentru tot, şi i-am trimis o bezea din vârful buzelor.Zâmbea.Ce bine era să îl văd aşa.

            -Eu am rugat-o pe Pam să cumpere lucruri pe care muritorii,am observat că le mănâncă cu atâta plăcere.Nu ştiam dacă îţi plac şi care îţi plac…

            -Imi plac,am  spus repede.

            -Pam ştia unde stai,mereu îi spun unde sunt. Hmm…nu ştiu dacă îmi placea asta.Nu aveam nici un drept să fiu geloasă şi nici nu eram genul.Dar Eric are telefon mobil,îl văzusem cu o seară înainte când l-a scos din buzunar şi l-a lăsat pe măsuţa din faţa televizorului.Aşa că în cazul în care intervenea ceva Pam l-ar fi putut suna.

            -De ce trebuie sa stie…totul?Îmi doream să par relaxată şi să vorbesc ca şi cum nu îmi doream neapărat să aflu răspunsul la întrebarea pe care o pusesem.Eric râse cu poftă,se apropie de mine şi mă sărută pe frunte.Rămase în poziţia aceea atât de plăcută pentru mine.Mă simţeam în siguranţă în braţele lui.

            -Te deranjează.Nu era o intrebare,era o constatare.Astea sunt obiceiuri mai vechi,de pe vremea în care tehnologia nu avansase atât de mult.

            -Nu vreau să mă deranjeze.Nu asta e intenţia mea.Şi eram sinceră.

            -Pam e copilul meu.Eu am creat-o.Era frumoasă şi puternică.Foarte independentă şi asta nu era un lucru uşor pentru o femeie din Londra secolului al nouăsprăzecelea.La început am fost iubiţi,dar chestia asta nu durează deobicei între doi vampiri.Un vampir este obligat să vină atunci când este chemat de cel care l-a creat, chiar dacă a fost eliberat de sub stăpân.Eu am eliberat-o pe Pam cu mult timp în urmă.Nu stă cu mine pentru că o oblig.Suntem prieteni buni şi gândim la fel.

            -Copilul tău...Ce frumos. Eram absentă şi mi-l imaginam pe Eric ţinând-o în braţe pe fetiţa lui(Pam),legănând-o şi fredonându-i cântece de leagan.Cu toate că era puţin amuzant şi Pam era cam mare pentru scena asta,nu m-am putut abţine să nu mă simt puţin înduioşată.Îmi plac copii,am spus cu un glas jucăuş şi amândoi am început să râdem.

            -Aldis,nu a existat în viaţa mea o femeie mai importantă decât eşti tu pentru mine acum.Aşa că nu e nimeni care să merite a fi menţionat.Părea că îşi dă mult silinţa să mă convingă de ce îmi spune.Îl credeam,de ce nu aş fi făcut-o?Dar oare eu trebuia să menţionez pe cineva?Cum puteam să îi povestesc despre Jackson.Nici măcar cu Viv nu discutasem prea mult din ce se întâmplase.În perioada aceea îngrozitoare mă întâlneam foarte rar cu prietenii mei.La început probabil îşi imaginau că suntem doi îndragostiţi la începutul relatiei noastre şi care nu îşi doresc altceva decât să petreacă tot timpul pe care îl au,unul în compania celuilalt.Aşa că erau foarte înţelegători,dar mai târziu când m-am întâlnit cu ei şi au văzut vânătăile de pe faţa mea,pe care încercasem să le ascund sub fond de ten şi pudră.Trebuia să îi spun.El observase că ceva mă frământă. Vrei să îmi spui ceva?

            -Păi…tu spui că nu e nimeni în viaţa ta care să merite menţionat.Şi eu spun acelaşi lucru în ceea ce mă priveşte.Dar asta e ceea ce cred acum.În urmă cu un an ţi-aş fi spus altceva.El rămăsese nemişcat şi atent. I-am povestit cum l-am cunoscut pe bărbatul acela îngrozitor şi cum m-am grăbit să îl iubesc…şi cum el s-a transformat într-un monstru.

            Faţa lui încremeni într-un rictus atroce.Instantaneu am regretat că i-am spus.Era îngrozitor de enervat,iritat şi scârbit.

            -De când nu l-ai mai vazut?rămăsese înmărmurit iar ochii îi erau pironiţi în ai mei.

            -Mai bine de trei săptămâni.Am scăpat de coşmarul ăla şi nu mai are nici un rost să îmi mai fac griji şi să mă mai gândesc la el.Nu mai puteam suporta nici o secundă gândindu-mă la el.Eric aprobrobă cu o mişcare uşoară a capului.

            -Iubita mea,îmi pare atât de rău…spuse cu accentul lui ciudat,acum mai pronunţat decât l-am auzit vreodată. Îmi ridică mâna,o săruta şi o mângâie uşor cu buzele.

            .           .           .           .           .           .           .           .           .           .           .           .

            După ceva timp am decis de comun accord să ne uităm la filmul pe care el îl adusese.Nu i-am spus nimic despre curiozităţile mele în ce privea alegerea lui.Vroiam să îi văd reacţiile,fără ca acestea să fie alterate de comentariile mele.Totul mă încânta la el.Vroiam să îi descopăr fiecare trăire şi simţire din nopţile pe care le petrecea alături de mine.Nu îmi puteam imagina că aveam să mă plictisesc vreodată de bătrânul Viking de lângă mine.

            Am urmărit filmul captivată.Fusese unul din preferatele mele înca din copilărie şi era o reală bucurie să îl revăd.Am râs,am cântat împreună cu personajele şi m-am înfruptat din toate bunătăţile nesănătoase pe care Eric mi le pusese la dispoziţie.El a băut mai multe sticle de sânge,şi după fiecare dintre ele,părea din ce în ce mai uman.În obraji îi putea regăsii o urmă de culoare şi dungile vineţii-roşiatice de sub ochi dispăreau.A râs şi el şi a chicotit şi de fiecare dată când mă bucuram şi mă comportam ca un copil,mă strângea în braţe şi mă săruta…peste tot.Mi se părea că era atent la mine şi nu la film.Îmi dădea senzaţia ca urmăreşte filmul prin ochii mei.Mă mângâia şi era atent ca nimic să nu-mi lipsească.Nu a trebuit să ridic nici un deget ca să am în jurul meu tot ce pofteam.El a aşezat totul în faţa mea şi a întins canapeaua.M-a întrebat de unde să aducă o pătura şi am văzut că îi făceau plăcere toate aceste gesturi umane.Apoi s-a strecurat în spatele meu cu picioarele desfăcute de o parte şi de alta a corpului meu şi a întins pătura mare peste mine.

            Era o seară atât de frumoasă şi nu puteam să nu îmi amintesc câte puţin de toate acele seri la polul opus acesteia.Pe toate le petrecusem cu Jackson.Dar nu era acum momentul să mă gândesc la asta,nu când EL era lângă mine şi îmi oferea atâtea.Dupa ce s-a terminat filmul am rămas acolo,în braţele lui,iar el nu mă dădu la o parte.

            Mâncasem mult şi mă simţeam atât de plină,ca o pisică grasă care doarme iarna lângă sobă.Am tors puţin şi m-am întors pe o parte.El mă roti şi îmi trase picioarele peste genunchiul lui. Acum mă ţinea în braţe aşa cum ţi un copil când vrei să-l adormi.Îi priveam ochii albaştrii şi desăvârşiţi.

            -Îmi place atât de mult cât eşti de umană.Spuse şoptit la urechea mea.Adierea glasului lui  mă făcu să fremăt de plăcere şi îmi simţeam toată tensiunea adunată într-un singul loc din corp.Dar mie nu îmi plăcea umanitatea mea.Mi se părea că sunt slabă şi complet neimportantă.

            Fără să îmi dau seama,am adormit şi vampirul meu puternic nu m-a împiedicat cu nimic.Fiecare părticică din corpul lui era tare,dar şi confortabilă în acelaşi timp.Nu ştiu cum să explic mai bine senzaţia aceea contrastantă.M-am trezit pe la ora două,iar el era tot acolo sub mine şi mă privea cu ceea ce eu puteam spune că era dragoste.M-am aşezat în fund cu faţa la el,dar tot între picioarele lui.Trebuie să spun,că acolo,între picioarele lui găsisem cel mai confortabil loc din lume.Şi încă nu ştiam eu cât de confortabil şi grozav putea fi.

            -Îmi cer scuze.Nu vreau să dorm.Vreau să-mi petrec fiecare minuţel alături de tine.Doar că în weekend nu fac altceva decât să mă odihnesc.Cănd lucrezi de dimineţă până seara,pe puţini bani,tinzi să oboseşti,am spus eu zâmbind.

            -De ce nu încerci să îţi găseşti un job mai bun?

            -Am doar liceul terminat şi nu aş reuşi să găsesc ceva mai bun decât postul pe care îl am. Mi-am dorit enorm să fac Dreptul,dar a fost mereu un viz imposibil de pus în aplicare.

            -Nu înţeleg…Nu ai vrut să îţi continui studiile? Mă întrebă încruntat.

            -Am vrut.Foarte mult,dar părinţii mei aveu puţini bani şi…eu am vrut să fac un împrumut pentru primii ani de colegiu,dar nu aş fi avut cum să mă întreţin…nu aş fi avut cum să îi ajut cu bani,pe ai mei.Uneori mai plăteam chiria…sau alte utilităţi.Nu s-ar fi putut descurca fără mine.Aşa că am terminat liceul şi mi-am găsit jobul ăsta.În tot acest timp Eric mă privea uluit,ca şi cum tot ce îi spuneam era cu neputinţă.

            -Nu au avut bani? Se incrunta si spuse surprins ca si cum asta nu era posibil.

            -Nu mai conteaza acum.Ideea e ca am nevoie de slujba asta,ceva mai bun nu pot să găsesc cu pregătirea pe care o am.

            -Dar eu… M-am asigurat… şi se opri.

            Iubitul meu îmi desfăcu picioarele şi le trase în jurul lui.Mă trase aproape,aproape, până ce ne-am lipit complet unul de celălalt.Era atât de confortabil.El stătea aşezat turceşte sub mine şi îmi mângâia gâtul cu vârful nasului.Ne-am mângâiat şi ne-am atins fiecare părticică din corp,ore în şir,dar din nefericire inevitabila dimineaţă avea să vină.Şi asta foarte curând.Eric se ridică şi îşi aşeză tricoul negru,care stătea răvăşit în jurul formelor sale perfecte.

            -Nu vreau să pleci.Eram atât de tristă că trebuia să mă duc într-un pat gol şi neprietenos.Vreau să dorm lângă tine toată ziua.E posibil?am întrebat curioasă şi simţeam cu o speranţă se înfiripa în sufletul meu.

            -Aici nu,iubirea mea.Şi eu vreau atât de mult.Nici nu ştii de cât timp nu am mai simţit ceva atât de puternic. Probabil se referea la sentimentele pe care le avea pentru mine.La cât era de perfect şi la cum văzusem că reacţionează femeile in jurul lui(cu o seară înainte la Fangtasia),nu credeam că nu îşi îndeplinise toate fanteziile sexuale posibile…de mai multe ori.Poate mâine seară ai vrea să mergi cu mine…la club… ezită puţin,dar nu puteam întelege de ce.Aş fi mers oriunde cu el.

            -Sigur,mi-ar făcea mare plăcere.

            -Ok,atunci am să trimit pe cineva după tine pe la opt.

            Vampirul meu plecă după câteva minute de săruturi fierbinţi.Acum trebuia să mă târăsc până în pat,pentru că seara următore avea să îmi aducă alte momente minunate alături de…iubitul meu.

Capitolul IV

-Nu stiu dacă ar fi cea mai bună idee,luând în considerare calitatea în care am venit astăzi aici,am spus eu încercând să par foarte stăpână pe mine.

-Poate o să ne mai întâlnim într-o zi … Aldis. Îmi spuse vampirul şi fără să mai adauge nimic,ajunse într-o secundă lângă uşa biroului său şi o deschise.Valul de aer dulce provocat de mişcarea lui rapidă mă înebunea.Dar cred că şi el simţea asta…Cred că îmi simţea emoţiile,îmi auzea respiraţia sacadată şi pulsul puternic.

Când am ieşit pe uşa barului Fangtasia,vedeam lucrurile printr-o cu totul altă perspectivă.Nimic nu mai putea fi perfect în lume,cel puţin nu la fel de perfect ca vampirul meu blond.Dar în acelaşi timp fusese şi cea mai înspăimântătoare experienţă pe care o avusesem vreodată.Nu vampirismul mă speria.Nu!Mai cunoscusem vampiri…Dar acesta…Bănuiam că a fost destul de înspăimântător şi ca om…cine ştie când se întâmplase asta.Nu mă speria,mă simţeam minunat în preajma lui.

.           .           .           .           .           .           .           .           .           .           .           .

Pe drumul scurt spre casă nu m-am putut gândi la altceva decât la invitaţia pe care mi-o făcuse Eric.Mă gândeam că nu puteam fi demnă de cineva ca el.

Apartamentul este la etajul 3 aşa că uneori când sunt obosită,cum eram în seara asta,nu eram atât de încântată de amplasarea căsuţei mele.În ceea ce priveste criminalitate,cartierul era destul de rău famat,dar eu nu avusesem probleme niciodată.Nu ştiu cum m-aş fi descurcat într-o luptă adevarată,dar cu siguranţă impresionam cu înălţimea mea.Nu sunt inconştientă ,mereu port în geantă un spray paralizant .Mai mult ca să mă simt sigură pe mine…pentru că probabil nici nu aş fi avut timp să îl scot din geantă destul de repede.

Am ajuns în casă,am încuiat cele trei zăvoare pe care le aveam,am tras şi lanţul de siguranţă.Era deja ora nouă,pierdusem mai mult timp decât îmi planificasem.Până la urmă era timpul meu liber şi oricât de plictisitoare aş fi părut vroiam să mi-l petrec după gustul meu. Am intrat în baie,am dat drumul la apă caldă,am turnat săruri parfumate cu miros de portocale şi miere.Am pus şi nişte spumant de baie,am aprins câteva lumânări şi m-am decis să sar peste paharul de bere pentru că eram deja amenţită de la doza puternică de … Eric.

Mi-am făcut sandwichul meu preferat cu friptură de pui şi murături.În timp ce mâncam am deschis televizorul din bucătărie şi m-am aşezat la măsuţa mea colorată. Şi măsuţa şi scaunele le cumpărasem la un magazin la mâna a doua,dar erau în perfectă stare.Aveau toate culorile posibile sub soare,pictate pe un lemn fin.Desenele erau aproape ca cele ale copiilor,o căsuţă cu un copac,soarele pe cerul albastru…jucării….Probabil era un mobilier mai potrivit pentru un copil,dar îmi plăcea atât de mult,încât îl preferam oricărui alt tip de mobilier mai potrivit unui adult.Mi-am terminat sandwichul,am spălat farfuria şi am băut un pahar de suc de cireşe.Am spălat şi paharul.Nu ştiu de unde atâta ordine,deobicei lăsam vasele murdare de seara,pe a doua zi,dar acum aveam o energie ciudată care îmi trecea prin vene.Mi-am adus aminte că Timmy nu mâncase nimic de dimineaţa şi i-am presărat câteva firmituri de mâncare din cutiuţa lui.I-am povestit ce mai făcusem peste zi,aşa cum făceam în fiecare seară,dar nu părea prea impresionat de experienţele mele de la clubul vampirului Eric Northman.

.           .           .           .           .           .           .           .           .           .           .           .

Apa era atât de plăcută,calmantă şi parfumată încât în momentul acela nu credeam că mai poate fi ceva care să mă deranjeze şi să mă distragă de la procesul relaxării mele.Dar cineva,dincolo de uşa de la intrare,insista să apese butonul soneriei.Era destul de târziu şi ştiam că amicii mei ar fi sunat înainte,aşa că înafară de Viv şi sotul ei nu ştiam cine altcineva ar putea fi.Am simţit un sentiment de frică care se înfiripa în adâncul meu,dar l-am înăbuşit din faşă.Criminalii şi violatorii nu sună la uşă,nu?

Am părăsit confortul grozav pe care mi-l oferea cada mea,mi-am băgat picioarele în papucii de casă şi am tras pe mine un halat de baie mare,alb şi pufos.

            Vroiam să îmi menţin calmul aşa că încercam să nu-mi bag de seamă inima care mi se zbătea în piept. Eram fericită că aveam trei încuietori şi un vizor pe care să-mi pot vedea vizitatorul. Credeam că inima o să îmi treacă prin piept când pe găurica vizorului l-am văzut pe Eric de partea cealaltă a uşii.Trebuia să deschid.Şi nu pentru că aş fi avut vreo obligaţie ci pentru că era ceea ce îmi doream.

            Am descuiat încet şi cu grijă fiecare încuietoare,stăpânindu-mi pe cât posibil mâinile tremurânde.Mâncarea de mai devreme nu mai era în siguranţă în stomacul meu,şi mi-am dat seama că mâncând cu jumatate de ora în urmă nu făcusem cea mai bună alegere.

            Părul meu era prins într-un coc,în vârful capului aşa că mi-am desprins clema şi am lăsat buclele mele ciocolatii şi mătăsoase să-mi curgă pe umeri şi pe spate.Nu puteam face nimic mai mult în acel moment ca să arăt mai bine,aşa că m-am decis că nu trebuie să mai lungesc momentul şi am deschis uşa cât să mă văd numai jumătate de după ea.Încercând să nu par nici prea reticentă,dar să se observe că fusesem deranjată.

            -Aldis…spuse vampirul.Faţa îi era fără de expresie,nu puteam să îmi imaginez motivul pentru care acum se afla la uşa apartamentului meu.Te-am deranjat,spuse plat şi sec dar puteam să-mi dau seama că nu se simţea cu adevărat vinovat.

            -Da…Când ai spus că poate o să ne mai întanim într-o zi nu ştiam că te referi tot la seara asta,am spus eu cât de ironic puteam.A fost o zi lungă,am spus cu sprâncenele puţin apropiate. Oricât de frumos ar fi fost,mă deranja şi nici măcar nu avea decenţa să-şi ceară,sincer,scuze.

            -Vroiam să te văd.Avea ochii fixaţi asupra buzelor mele.Eşti foarte frumoasă,îmi spuse înclinându-şi puţin capul într-o parte.

            Ei bine,ce femeie întreagă la cap s-ar mai simţi lezată după un compliment din partea unui vampir atât de… Gata! Imi pierd capul.

            -Multumesc,am spus încet.Nici tu nu arăti rău.De unde a venit replica asta?Arăta ca un zeu. Dar măcar poate am reusit să îl amuz…şi aşa a fost.Faţa i s-a relaxat într-un zâmbet larg şi cred că am auzit şi o chicoteală profundă,care semăna mai mult cu un mârâit.Îmi plăcea să fac un bărbat să râdă.Cu cei umani era destul de uşor.Sunt desteaptă,citesc mult şi am un simţ al umorului foarte acid şi permanent.Puţini bărbaţi îmi pot rezista,dar cu vampirul din faţa mea era mai complicat.Aşa credeam că trebuie să fie.

            -Atunci,dacă nu arăt atât de rău…crezi că am putea petrece ceva timp împreuna.Vorbele lui erau atât de fine şi perfect rostite.Ce altceva aş fi putut spune.

            -Sigur!Am deschis uşa larg şi i-am făcut semn că poate să treacă pe lângă mine. Eh,uite că acum am reuşit să-l fac să se simtă încurcat…Nu spuse nimic dar se încruntă şi făcu un pas mai aproape de uşă dar nu intra.Lăsase capul în jos şi se spriji de tocul uşii uitându-se exact în ochii mei.Atunci mi-am dat seama de gafa pe care o făcusem.Vampirii nu pot intra în locuinţele oamenilor fără ca mai înainte să primească o invitaţie verbală.

            -Ohh,Eric,te rog intră! Şi se strecură pe lângă mine parcă plutind aşa cum nu orice bărbat de talia lui poate face.Acum,la ţinuta sa de mai devreme,adăugase o geacă de piele cu multe capse şi fermoare.

            Oare cum procedai când aveai un vampir în vizită?Nu îl puteai servi cu un pahar de suc şi nici sânge sintetic nu aveam.L-am invitat în schimb pe canapeau din sufragerie.Eram încântată de mine,pentru că avusesem atâta prezenţă de spirit cu o zi înainte încât să fac o curăţenie straşnică.Mobila strălucea,covertura canapelei era curată şi mirosea proaspăt a detergent.Nu era urmă de praf pe nici o suprafaţă,iar odorizantul de cameră îşi făcuse treaba,şi aerul era plăcut şi cu un miros floral.Vampirul lua loc pe canapeaua mea,care nu era nouă şi nici foarte frumoasă dar era foarte confortabilă.Tăcerea dintre noi era destul de apăsătoare şi nu stiam când el avea să vorbească aşa că …

            -Nu ştiu ce să spun,m-am decis eu să mizez pe sinceritatea mea,care nu funcţiona de fiecare dată aşa cum îmi doream,dar măcar nu mă simţeam niciodată cu conştiinţa încărcată atâta timp cât spuneam ce gândesc şi ce simt.

            -Nici nu ar trebui.Eu am venit în casa ta,nici măcar nu mă cunoşti,iar eu nu ştiu cum să încep…Vorbise cu o voce joasă şi un pic prea repede.Nici acum nu ştiam ce să spun,dar am decis să nu mă repet.

            -Cred că ar trebui să mă duc să mă schimb,până atunci poate îţi limpezeşti gândurile.I-am spus eu calma şi cu un zâmbet cald pe buze şi în priviri.

            Cu ce trebuia să mă îmbrac acum?Teoretic cu ceva ce port în mod normal prin casă,dar nici nu se putea punea problema.Un tricou vechi şi rupt şi o pereche uriaşă de şosete nu erau alegerea pe care aveam să o fac în faţa unui bărbat ca aceasta.În mod normal nu mi-ar fi păsat atât de tare…Exact! De ce îmi păsa acum? Ohh,mi-am amintit că aveam o rochiţă uşurică de vară cu model floral.Era draguţă şi nu îndeajuns de elegantă ca să fie purtată în oraş aşa că era probabil perfectă pentru casă,acest moment şi seara aceea friguroasă de martie care se simţea în aerul nopţii.

            Când m-am întors în faţa vampirului meu(vampirului meu?) eram proaspăt dată cu cremă şi pielea îmi era mai rozalie şi mai perfectă ca niciodată.Rochiţa mea albastruie cu floricele de Nu-mă-uita îmi stătea lejeră pe corp şi îmi mângâia coapsele până puţin mai sus de genunchi.M-am aşezat pe partea cealaltă a canapelei şi i-am simţit privirea asupra mea.

            -Eşti foarte frumoasă,spuse calm.

            -Ai mai spus asta.i-am raspuns eu zâmbind

            -Da... Şi nici eu nu arăt atât de rău,zâmbi şi el,într-un fel foarte sinistru.Era o imagine de filme horror.Dar nu mă speria.Ceea ce conta pentru mine era că aveam în faţă un bărbat cu simţul umorului.Iar colţii nu erau un impediment.

            -Şi…ce planuri ai pentru seara asta? Intrebă politicos.

            -Păi…nu prea am. Bănuiesc că am să mă uit la un film…am spus eu şi mi-am îndreptat privirea către măsuţa fantezie din faţa canapelei unde aveam trei dvd-uri împrumutate.

            Vampirul se ridică puţin de pe canapea şi se aşeză mai pe marginea acesteia.Întinse o mână mare şi musculoasă către dvd-urile pe care eu i le arătasem.Se uita la fiecare în parte,aş fi vrut să-mi dau seama dacă îi plăcea vreo unul din filme.Închiriasem acum două zile An affair to remember cu Cary Grant şi Debora Kerr, E.T.Extra-Terestrul şi Twilight. În ceea ce priveşte ultimul film,speram să nu ştie despre ce e vorba şi să nu fi auzit de el,cu toate că era cam greu de crezut.Ce pot spune în apărarea mea?Ştiu. Vampirul străluceste,dar e şi o poveste frumoasă de dragoste.

            -Interesante alegeri,spuse sec. Şi probabil se gândea ce căuta la tâmpita asta în casă ,care se uita la filme cu vampire,strălucitori,care mănâncă căprioare.

            -Sunt filme care îmi plac,le-am mai văzut de multe ori,dar sunt genul de persoană căruia îi place să vadă acelaşi film de sute de ori.Binenţeles asta în cazul în care filmul îmi şi place.Altfel bănuiesc ca ar fi un chin.

            Turuiam fără încetare!Eram penibilă!!!Respiră Aldis!

            -Vrei să ne uităm împreună la un film?...spuse oarecum încurcat şi asta mă amuza grozav.Era absolut adorabil.

            -Aa… Binenteles că nu vroiam să îl refuz,dar mi-aş fi dorit să ştiu ce urmărea.

            -Nu vreau să te sperii,doar că… Aş vrea să fim prieteni.Mi-ar face mare plăcere să te cunosc. Îmi zâmbea atât de curtenitor şi era atât de plăcut când vorbea,când se mişca.Nu cred că aş fi reuşit să-l refuz nici dacă aş fi vrut…

            Ahhh…Vampirii puteau fermeca oamenii…Îi puteau convinge să facă lucrurile aşa cum vroiau ei.Oare asta se întampla???

            -Tu m-ai fermecat?Stiu ca poti face asta aşa că te rog să nu mă minţi,nu îmi place să fiu minţită, i- am spus ruşinată de bănuiala mea.Dar trebuia să întreb.

            -Nu as putea să te mint. Asta nu ştiu ce insemna.Eric era un vampir foarte criptic,dar asta era minunat,dupa ce în jurul tău întalneşti oameni mult prea uşor de citit,pentru a mai părea interesanţi. Am încercat să mă folosesc de talentul meu…Dar la tine nu funcţionează.Nu toti oamenii pot fi hipnotizati,şi oamenii ăstia nu pot fi nici fermecaţi.

Măcar părea sincer.

            -Şi dacă mergea? Sau mai bine nu mai intreb…Mai bine… Şi m-am ridicat încet şi tristă de pe canapea.Următoarele cuvinte care aveau să îmi iasă pe gură erau invitaţia domnului Northman de a-mi părăsi casa. Mai bine spus retragerea invitaţiei de a intra în locuinţa mea.

            -Plecam!spuse el prinzându-mi uşor încheietura mâinii.Dacă mergea plecam.Nu vreau sa te oblig cu nimic. Nu de asta sunt aici. Continua Eric dându-mi drumul la mana şi lăsând capul în jos.

            -Dar de ce eşti aici? De ce nu îmi spui? I-am  răstit cuvintele.Mă enervam şi nu vroiam asta. Îmi planificasem un sfârşit de săptămână plistisitor,dar totuşi îmi doream să fie liniştit.

            -Hai să ne uităm la Twilight. N-am văzut niciodată filmul ăsta şi am auzit că vampirii ăstia strălucesc şi merg în lumina soarelui.Ce idee cretină,se uită la mine şi zâmbi aşteptându-mi încuviinţarea.

            Bărbatul ăsta vroia să îl primesc în viaţa mea,fără să-mi dea nici un motiv pentru care eu ar trebui să o fac.Mă speria idea că eram în ceaţă,dar vroiam să mă uit cu el la un film şi îmi doream mult să îl cunosc mai bine.Într-un fel simţeam că îl cunosc,parcă era un prieten vechi pe care nu îl văzusem de ceva timp.Poate nu făceam o greşeală atât de mare.Off…astea nu sunt decizii pe care eu să le pot lua pe loc.Eu cea care am avut o singură relaţie serioasă şi aceea se terminase dezastruos.Eu cea care aveam doar doi prieteni.Cea care nu lăsa pe nimeni în viaţa şi în sufletul ei.Dar toată fiinţa mea îmi spunea în acest moment că vampirul ăsta merita.

            -Dar nu am cu ce să te servesc.Şti cum facem?Eu mă duc până la magazinul din colţ şi tu pune filmul…cine ştie,poate te răzgândeşti după primele cinci minute. I-am răspuns cu un zâmbet din care ar fi trebuit să înţeleagă că încă eram sceptică în ceea ce privea…începutul acestei prietenii. Era absolut uimit şi usurat şi … vesel.Părea chiar fericit.

            -Eu mă duc după sânge şi…tu nu vrei nimic? Cum suna chestia asta… Nu rău,doar ciudat. Era chiar puţin domenstic.

            -Poate…ciocolată…am spus eu ruşinoasă.

            El zâmbi şi nu spuse nimic…pur şi simplu dispăru din cameră şi din apartament prea repede ca eu să îl pot vedea.Asta era o întâlnire…sau doar piedeam timpul,ca între prieteni?Oare era cazul să mă mai aranjez un pic? M-am dus repede să mă uit în oglinda de pe hol.Nu arătam rău…Aveam pielea frumoasă,sănătoasă…Aş fi putut fi puţin machiată,asta mi-ar fi scos mai în evidenţă trăsăturile.Dar nu mă puteam aranja acum,era prea evident.Părul îmi stateam minunat.Era şi cazul la cât investeam în sănătatea lui.Am părul lung,până deasupra fundului când e întins.De la natură stă ondulat în bucle de culoarea ciocolatei.Nu mă laud,dar recunosc că e superb. M-am gândit că singura îmbunătăţire pe care puteam să mi-o mai aduc ar fi fost un puf de parfum.Aşa că am fugit repede în camera şi m-am parfumat subtil,nu vroiam să exagerez şi să pară că încerc prea tare.

            În mai puţin de două minute Eric era în bucătărie,întrebându-mă dacă îi puteam încălzi o sticlă de sânge.Nu mai avesesem niciodată aşa ceva în casă aşa că nu ştiam cum şi cât ar trebui încălzit.El şi-a dat seama şi mi-a explicat că 30 de secunde la temperatură maximă erau perfecte. Am făcut aşa cum mi-a zis.Cât am aşteptat să se încălzească sticla,vampirul a plecat în sufragerie,probabil ca să pregătească filmul.Dar nu am vorbit nimic concret cu el,nu ştiam nimic despre el şi din câte ştiam eu nici el nu ştia nimic despre mine.Aş fi vrut să îl asaltez cu sute de întrebări şi cu siguranţă prima ar fi fost câti ani are.Era fascinantă idee că puteam avea în sufragerie un vampir antic.Dar lucrurile astea aveau să aştepte,cine ştie,poate chiar pe altă seară. Deocamdată aveam să ne uitam împreună la un film şi mai mult ca sigur urma să râdem împreună de Edward Cullen.

            Când am intrat în sufragerie cu sticla de sânge în mână…Eric era aşezat în acelaşi loc ca mai devreme ,cu picioarele puţin depărtate şi răsfoia o revistă care o aveam prin preajmă,veche de vreo 3 luni.Pe măsuţa mea fantezie era aşezată o cutie frumoasă de bomboane de ciocolată Ferrero Rocher. Adevărul e că nu mi-l puteam imagina pe vampirul de lângă mine cumpărând un baton ordinar de ciocolată.Şi aşa îmi era destul de greu să mi-l imaginez cumpărând ceva de la un butic de cartier.

            -Îţi plac astea? întrebă el arătând spre bomboanele de pe masă. Nu am mai cumpărat niciodată ciocolată,aşa că vânzătorul mi le-a recomandat.Spre binele lui sper să fie cele mai bune bomboane din lume.Se încruntă şi deveni şi mai alb decât credeam că ar putea fi.Era de-a dreptul înspăimântător.

            Oare vorbea serios?Ar fi făcut rău unui om care-l minţise în privinţa unei ciocolate amărâte.Asta ar fi trebuit să mă sperie,el ar fi trebuit să mă sperie.Dar asta nu se întampla.Ceva era foarte în neregulă cu mine.Cum să continui discuţia după ameninţarea făcută la adresa vânzătorului?

            -Nu ai mai cumpărat niciodată ciocolată?adevarul e că mi se părea ceva…imposibil,mai ales pentru mine care eram dependentă de ciocolată.Câţi ani ai?m-am decis eu spontan să îl întreb…poate îl luam prin surprindere şi îmi spunea înainte să îsi dea seama că mi se confesează mie.Asta evident nu avea să se întample.Vampirii nu erau aşa de vorbăreţi.Râse cu poftă şi se uită la mine cu ceea ce eu nu puteam spune decât că e mare drag,drag de mine.Aveam din nou probleme cu bătăile prea puternice ale inimii.

            -Vroiam să păstrez discuţia până după film,îmi zâmbi aşteptându-mi reacţia.

            -Da,cred că aşa e cel mai bine.Nu am vrut să te supăr,doar că sunt foooarte curioasă de fel,aşa că…I-am zâmbit şi eu şi mi-am ţuguiat uşor buzele,într-un fel în care alţi bărbaţi mi-au spus că este adorabil.

            Dacă te uiţi la Twilight împreună cu un vampir,filmul ăsta se transforma într-o comedie fantastică.Am râs împreună de la început până la sfărşit.Aşa că s-a dovedit a fi o alegere minunată pentru acea seară.M-am felicitat în sinea mea cu privire la ridicarea dvd-ului de pe rafturile centrului de închirieri.Am ajuns amândoi la concluzia că cel mai prost vampir real l-ar putea pune urgent la pământ pe sclipitorul Edward.

            Pe toata durata filmului eu am mâncat multe bomboane,iar Eric pe la mijlocul filmului şi-a mai încălzit,singur de această dată,o sticlă de sânge.Canapeaua mea e destul de mică iar Eric e…foarte mare,aşa că am stat destul de apropiaţi unul de altul.Mi-a plăcut că a făcut mişcarea aia care o fac tipii când sunt la cinema cu o fată. Şi-a întins uşor mâinile în sus şi şi-a strecurat un braţ de-a lungul canapelei,în spatele umerilor mei.Aş fi vrut să mă atingă mai mult,dar el a păstrat totuşi distanţa.Cu toate că la un moment dat(cănd Bella Swan era atacată de vampirul cel rău) am simţit o măngâiere uşoară în buclele mele.Nu vă pot explica ce senzaţie mi-a produs această mişcare.Am crezut că iau foc,că fac implozie şi aşa se termină viaţa mea.Nu puteam decât să îmi imaginez cum era să fii sărutată,mângâită şi iubită de acest vampir superb.

            Când s-a terminat filmul,ne-am întors unul către celălalt în acelaşi timp.Eu m-am simţit foarte conştientă de banalitatea mea, cu toate că nu era stilul meu să mă subestimez,mai ales în faţa altcuiva. Eric îşi întinse mâna şi o atinse pe a mea.Îmi întoarse palma în sus şi mângâie interiurul mâinii mele.Era un moment perfect.Genul de moment intim despre care auzisem, dar pe care nu l-am împărţit niciodată cu cineva.

            -Aldis…vampirul îmi rostea numele cu un accent care îl făcea să sune…Ohh!Cred că ăsta trebuie să fie felul în care numele meu trebuie pronunţat.Sună ireal de bine.Ţi-a plăcut ciocolata.Constată el bucuros,colţurile gurii ridicându-i-se un pic.

            -Nu înţeleg de ce te-aş putea interesa,am spus eu încet ,nevrând să par nepoliticoasă.

            -Tu… şi nu a mai spus nimic cam două minute bune.Privea pierdut prin covorul moale şi verde de sub picioarele noastre.

            -Vrei să-ţi petreci timpul cu mine,dar nu vrei să vorbeşti cu mine.Am rostit fiecare cuvânt cu calm şi cu multă căldură în voce.

            -Aş vrea să te pot face să intelegi cât imi e de greu să mă destăinui cuiva,mai ales unei fiinţe umane,după mai bine de o mie de ani.

            Cred că expresia feţei mele spunea totul.Eram înmărmurită.O mie de ani.O mie de ani de amintiri,de istorie,de viaţă .Nici gândurile nu îmi erau coerente…

            -Eşti uimitor… i-am spus sinceră cu respiraţia întretăiată.

            -Sunt crud,arogant,nemilos şi dispretuiesc tot ce îmi este inferior.Ei bine această sinceritate nu funcţioana atât de bine când auzeai lucruri pe care nu vroiai sa le ştii sau să le recunoşti.

            -Eu îti sunt inferioara din toate punctele de vedere.Am observat că şi-a desfăcut încet buzele vrând probabil să mă contrazică,dar i-am pus mâna pe gura,atât de fină şi perfectă.Nu îmi dădu mâna la o parte,iar eu am profitat şi i-am mângâiat obrazul până spre bărbie.Tremura puţin la atingerea mea şi acela a fost momentul în care i-am văzut colţii pentru prima dată.În toată amploarea lor…erau albi,groşi în partea de sus şi cu un vârf foarte ascuţit,şi mă făceau să mă gândesc la un leu.Eram atât de tentată să îi ating şi binenteles că am cedat.I-am atins colţurile buzelor cu un deget şi l-am mângâiat încet spre partea groasă a buzei inferioare.În tot acest timp eu îmi mutam privirea din ochii lui,la cursul pe care îl urma degetul meu,iar ochii lui erau atât de legaţi de mine,de faţa mea,de gura mea încât puteam să jur că îi simţeam tensiunea şi dorinţa.Chiar în momentul în care degetul meu i-a atins unul dintre canini,Eric dispăru din faţa mea şi apăru o fracţiune de secundă mai târziu la vreo doi metrii de mine lângă peretele dinspre exterior al sufrageriei mele.Stătea cu spatele la mine şi se uita la luna plină care împodobea noaptea.

            Nu ştiam ce ar fi mai bine să fac.Dar am făcut ceea ce mi-am dorit.M-am ridicat şi m-am aşezat de partea cealaltă a geamului.

            -Îmi pare rău,i-am spus cât de sincer am putut şi speram să înţeleagă cât de irezistibil îmi era.Bine,nu era el vinovat că eu nu mă puteam controla,dar aş fi vrut să înţeleagă cât de greu îmi era să mă stăpânesc.

            -Nu ai gresit cu nimic.Doar că…nu vreau să fie aşa cu tine.Vreau să te cunosc,vreau să mă cunoşti şi tu.Vreau mai mult decât doar o relaţie carnală.

            Dumnezeule,tipul ăsta era din ce în ce mai incredibil cu fiecare cuvinţel pe care mi-l adreasa.Se apropie de mine ,mă cuprinse cu braţele lui perfecte şi mă strânse cu grijă la piept. Mi-am cufundat faţa în scobitura de la baza gâtului său,iar el îmi săruta creştetul şi îmi adulmeca părul ca un animal prădător(ceea ce şi era).

            Am stat aşa aproape o oră.Nu a fost obositor,pentru că el îmi susţinea toată greutatea fără să facă nici cel mai mic efort.Ne-am contopit mirosurile şi fiinţele şi am simţit o legătură pe care îmi era greu să mi-o pot explica.

            Pe la ora două stăteam întinsă în pat şi mă gândeam la străinul care abia please din apartamentul meu,dar nu înainte de a-mi promite că în seara următoare,odată cu lăsarea întunericului el avea să vină să mă vadă.

Capitolul III

        Clădirea barului Fangtasia avea două intrări.Dar mi-am imaginat că uşa mai frumoasă şi mai mare era intrarea pentru clienţi.Nu era greu de găsit clubul,Mai ales că avea o siglă luminoasă mare cu roşu,gri şi negru.”Fangtasia,barul care muşca.”Motto-ul ăsta dădea bine la public.Oricum cu siguranţă şeful meu şi ceilalţi de la departamentul de creativitate,aveau să găsească şi alte zicale isteţe.

            Am intrat în bar,dar spre surprinderea mea uşa principală dădea întâi într-un hol şi abia apoi în clubul propriu zis.Pe partea dreaptă se puteau cumpăra suveniruri.Mi s-a părut foarte amuzant…puteai cumpăra chiar şi colţi falşi.Totul înăuntru era amenajat cu foarte mult bun gust şi în aceleaşi culori ca şi sigla de la intrare.Muzică bună.Cel puţin melodia pe care o auzeam acum era bună. A well respected Man de la formaţia The Kinks.Eram oarecum impresionată de alegerea muzicală. Dar mă aşteptam ca un club de vampiri să aibă muzică de bun gust. Gusturile nu se discută,dar se cultivă şi când ai eternitatea la dispoziţie de ce te-ai mulţumi cu mai puţin decât perfecţiunea.

            -Seară bună,domnişoară!

            Am auzit din spatele meu cea mai frumoasă voce feminină care le-a fost dat vreodată urechilor mele să audă.O voce puternică dar lină şi melodioasă şi delicioasă.M-am întors şi am rămas surprinsă să văd o femeie micuţă de statură…cel puţin faţă de mine. Nu era mai înaltă de un metro şaizeci.Foarte frumoasă,blondă şaten cu ochii verzi…superbă.Fata ei copilăroasă şi corpul zvelt de copiliţă nu se potriveau în ţinuta aceea vampirică.O rochie neagră din piele cu gulerul ridicat.Dar mai târziu aveam să văd că de fapt ţinute asemănătoare purtau toţi angajaţii barului.

            -Buna!am spus aproape şoptit,amuţită de perfecţiunea creaturii din faţa mea.Am repetat salutul cu toate că auzul ei de vampir prinsese şi sunetele inimii mele aşa că probabil m-a auzit de prima dată.

            -Pot să te ajut cu ceva frumuseţe?Poate doreşti ceva de băut ?imi spuse pe cel mai provocator mod în care îmi puteam imagina că mi se poate adresa cineva.

            -Mă numesc Aldis White şi lucrez pentru domnul Franklin Carter de la firma de publicitate Jackson,Martin&Clark. Am spus oarecum mandră şi dându-mi importanţă. Am o întâlnire cu domnul Eric Northman.

            -Aldis…hmm!Părea gânditoare şi oarecum amuzată.Nu întelegeam ce era atât de captivant la numele meu.Nu era cel mai întâlnit dar nici nemaiîntâlnit nu era.Un nume ca toate celelalte pentru o fata ca toate celelalte.

            -Da.Am spus sec.Trebuie să îi prezint domnului Northman câteva idei publicitare. Ştiam despre ce vorbeam pentru că am tras cu ochiul la paginile din dosar. Trebuia să ştiu cu ce mă prezin.Eram eu doar secretară,dar în acea seară responsabilitatea mea era ceva mai mare.

            -Eric are puţină treabă dar te rog să îl aştepţi în biroul lui,şi mă pofti spre o uşă de la capătul barului.Mi-a plăcut că în momentul în care i-a rostit numele, celui care am înteles că era şeful ei, accentul i s-a schimbat.Nu l-am putut recunoaşte,dar era chiar mai plăcut auzului decât cântul vorbelor ei obişnuite.

            M-a poftit pe un scaun în faţa unui birou mare foarte modern,şi fără să mai spună nimic a ieşit pe usă. Speram că nu trebuie să aştept foarte mult,cu toate că sunt genul de persoană care apreciază momentele de plictis şi aşteptare în care totul parcă stagnează.Tot mobilierul biroului era din metal argintiu inclusiv scaunele,ceea ce nu le făcea foarte confortabile.Dar bănuiesc că pentru un vampir nu prea conta cât de reci erau.Pentru mine conta foarte mult.M-am ridicat în picioare ca să scap de senzaţia neplăcută dată de scaunul de sub mine.Mă gândeam ce aş putea face în acest birou ca să nu pară ciudat că stau în picioare atunci când proprietarul clubului avea să intre.Am văzut pe un raft câteva cărţi şi m-am apropiat interesată.Citesc foarte mult şi foarte variat aşa că orice ar fi fost cu siguranţă mi-ar fi distras atentia de la mediul ostil şi rece(la propriu) în care mă aflam.

            Am fost surprinsă să găsesc o carte a autoarei Anne Rice.Scriitoare care s-a făcut cunoscută publicului printr-o serie de cărţi numită Cronicile Vampirilor.Am şi eu toate cărţile din acea serie aşa că nu mi-a fost greu să recunosc cartea şi era chiar preferata mea.Interviu cu un vampir,prima carte din serie,era acum în siguranţă în braţele mele.Îmi îmbrăţişam un vechi prieten. Am deschis cartea la prima pagină şi m-am gândit că nu strică să citesc câteva rânduri.Mai ales că nu ştiam cât am de aşteptat.

            Nu apucasem să trec de pagina a cincea când am văzut,cu colţul ochiului,uşa deschizându-se încet.Rămăsese deschisă cam vreo 10 centimetrii prin care nu puteam vedea decât clubul nu şi persoana care deschisese uşa.În schimb am auzit ceea ce îmi suna a predică,a observaţie,într-o limbă complet necunoscută mie,dar care era absolut superbă. Vorbele acelea fascinante erau ale unui bărbat.O voce adâncă,calmă şi puternică.Mă gândeam că un bărbat cu o asemea voce nu poate fi altfel decât splendid.Şi am avut dreptate.În secunda urmatoare uşa s-a deschis de tot şi în birou a păşit cea mai frumoasă creatură pe care aş fi putut-o vedea vreodată.Dacă în dicţionar ar fi existat o poză la cuvântul perfect,bărbatul vampir din faţa ochilor mei ar fi fost în acea imagine.Dumnezeu îşi încununase creaţia cu acest bărbat.Mi-am făcut o notă mentală să îi mulţumesc Domnului pentru fiinţa din faţa mea.

            -Am înteles că mă căutaţi,spuse aproape fără să se uite la mine,calm şi nepăsător.

            O,Doamne.Cred că te-am căutat toată viaţa.Frumuseţea lui era orbitoare.Avea aproape doi metrii înaltine şi era solid şi…tare.Fiecare bucăţică din corpul lui era fermă şi perfectă,prea perfectă.Îmi puteam da seama pentru că purat o pereche de bligi negri şi un tricou la fel de negru ambele destul de strâmte. Avea părul lung,de culoarea spicului de grâu.Evident nu-l puteam atinge, dar părea atât de mătăsos, de perfect şi de fin….Ohhh. Trebuie să mă controlez.Nu aşa se fac afacerile.Cred.

            -Domnule Northman ,mă numesc Aldis White.Lucrez pentru domnul Carter şi acesta m-a trimis să vă prezint câteva idei publicitare.

            Când mi-am rostit numele ceva în expresia lui se schimbase.Puteam citii chiar puţin interes în ochii lui albaştrii.Buzele i s-au arcuit şi parcă am zărit urma unui zambet.Sprâncenele i s-au încovoiat şi ochii i-au devenit şi mai pătrunzători.Dar eram atât de distrasă de măreţia frumuseţii lui,încât putea să mă şi înjure şi nu m-as fi putut gândii doar cât e de perfect.M-a poftit iar pe unul din scaunele reci,iar eu m-am conformat.

            -Da. Am discutat cu Carter.Îi e frică de vampiri.Te-a trimis pe tine.Mielul la sacrificat.

Nu pot să spun că vorbele alea nu mi-au îngheţat şira spinării pentru că aş minţii.Dar ceva ,în interiorul meu simţea că sunt în siguranţă.Poate că mă înşelam,poate că frumuseţea lui mă amăgea,mă ademenea doar pentru a-mi găsi sfârşitul.Nu.Nu-mi va face nici un rău.Avea o afacere,nu-şi putea omorâ colaboratorii,nu?

            -Aa…am îngânat ca o fată prostuţă care fusese vrăjită şi nu mai era în stare să se controleze.M-am simţit atât de prost în pielea mea în acel moment încât cred că se vedea şi pe dinafară.Cred că şi el şi-a dat seama în ce situaţie ciudată mă pusese.

            -Imi pare rău că te-am făcut să aştepţi,mi-a spus vampirul dar nu era chiar sincer.Avea un ton din care ţi-ai fi dat uşor seama că era obişnuit să fie aşteptat.Dar văd că ţi-ai găsit ceva de făcut.Deci timpul nu a fost întru totul pierdut.

            Stătea în picioare,în faţa mea,sprijinit de birou. Îsi mutase privirea pe cartea din braţele mele care încă avea degetul meu la pagina cinci.Am închis-o repede şi m-am grăbit să o pun la locul ei in raft.Apoi mi-am luat locul mai îmbujorată decât fusesem vreodată.

            -Imi cer scuze ,pur şi simplu… vaaaaiiii nu puteam să scot două cuvinte inteligente.Halal impresie aveam să îi fac vampirului ăstuia.Acum părea puţin amuzat.

            -E o carte bună…

            -Da,i-am spus fără să aştept să-şi termine propoziţia.Dar eram în sfârşit bucuroasă că aveam ceva de spus.Puteam citi o mică curiozitate în privirea lui, acum însoţită de amuzamentul de mai devreme.Probabil mă credea prostuţă… Am mai citit-o.E una din preferatele mele.Dar nu mă gândeam că am să găsesc o carte despre vampire, în biroul unui vampir.Este o uşoară ironie în situaţia asta.

            Zâmbi.Ohhh cât de minunat era să-l vezi zâmbind dar şi la fel de înfricosător.Buzele îi erau roşiatice,probabil se hrănise şi nu aveam cum să ştiu dacă băuse sânge sintetic sau...Nu conta.Aş fi putut sta cu ochii pe el o veşnicie şi nu cred că m-aş fi plictisit.Ştiu că e un clişeu,dar ăsta e adevărul.

            -Louis imi este un prieten drag.

            Nu…asta nu putea fi adevărat.Louis de Pointe du Lac era personajul principal din cartea pe care o citeam.

            -Ohh…

            -Îti place să lucrezi pentru domnul Carter? un subiect total neasteptat.Nu puteam să-mi imaginez de ce această entitate superbă ar putea prezenta interes faţă de slujba mea.Poate încerca să schimbe subiectul.

            -Sunt multe avantaje.E un om bun şi correct.Ceea ce era şi adevărat dacă uitam ultimele ore din ziua respectivă.Şi oricum ce altceva i-aş fi putut spune când ştiam că este un client foarte important.Şi m-am gândit că este momentul potrivit să scot din geantă dosarul pregătit de şeful meu. Domnule Northman,acestea sunt câteva idei în faşă ale echipei noastre şi aş dori să vedeţi dacă vă interesează şi sigur dacă aveţi şi dumneavoastră ceva idei,voi fi foarte bucuroasă să transmit echipei.Din câte am înteles urmează o întâlnire oficială la care colegii mei vă vor prezenta,graphic,proiectele lor.

            -Spune-mi Eric. La fel ca şi femeia vampir de mai devreme,când îşi rosti numele ceva se întampla cu accentul lui.Îl făcea şi mai adorabil decât era,dacă aşa ceva era posibil.Nu mai spuse nimic se aşeza la biroul lui şi deschise dosarul .

            Timp de vreo zece minute a citit cu atenţie fiecare pagina şi a studiat fiecare schiţă.Eu am stat cuminţică pe scaunul meu rece încercând să nu îl privesc prea mult.Mi-am ţinut mâinile în poală şi mi-am analizat foarte atent manichiura proaspăt făcută.Un roz pal care arată grozav pe pielea mea rozalie.

            -Îmi place. Nu vreau să intervin cu nimic. Vreau să văd totul pus la punct şi…bănuiesc că mai multe trebuie să vorbesc cu şeful tău.Când totul e pregătit…aştept să mă contactaţi.

            Am considerat că era momentul să mă ridic şi să-mi croiesc drumul spre ieşire.

            -Eric,îti multumesc pentru timpul acordat şi o să te contactez cât mai devreme,săptămâna viitoare.Mi-am ridicat geanta şi am dat să mă întorc spre uşă.

            -Vrei sa bei ceva?imi spuse Eric. Totul suna mai bine când venea de pe buzele lui.

               Nu stiam ce să spun.Nu stiu cum ar fi reactionat şeful meu.Dar pe de altă parte acum eram în timpul meu liber.Eram liberă să fac ce vreau.Ce vroiam?Un vampir atât de frumos ar putea fi interesat,oare,de mine? Poate tot ce vroia era o masă caldă… Tot ce stiam eu era că vreau să îmi petrec cât mai mult timp cu Eric Northman.