Capitolul IV

-Nu stiu dacă ar fi cea mai bună idee,luând în considerare calitatea în care am venit astăzi aici,am spus eu încercând să par foarte stăpână pe mine.

-Poate o să ne mai întâlnim într-o zi … Aldis. Îmi spuse vampirul şi fără să mai adauge nimic,ajunse într-o secundă lângă uşa biroului său şi o deschise.Valul de aer dulce provocat de mişcarea lui rapidă mă înebunea.Dar cred că şi el simţea asta…Cred că îmi simţea emoţiile,îmi auzea respiraţia sacadată şi pulsul puternic.

Când am ieşit pe uşa barului Fangtasia,vedeam lucrurile printr-o cu totul altă perspectivă.Nimic nu mai putea fi perfect în lume,cel puţin nu la fel de perfect ca vampirul meu blond.Dar în acelaşi timp fusese şi cea mai înspăimântătoare experienţă pe care o avusesem vreodată.Nu vampirismul mă speria.Nu!Mai cunoscusem vampiri…Dar acesta…Bănuiam că a fost destul de înspăimântător şi ca om…cine ştie când se întâmplase asta.Nu mă speria,mă simţeam minunat în preajma lui.

.           .           .           .           .           .           .           .           .           .           .           .

Pe drumul scurt spre casă nu m-am putut gândi la altceva decât la invitaţia pe care mi-o făcuse Eric.Mă gândeam că nu puteam fi demnă de cineva ca el.

Apartamentul este la etajul 3 aşa că uneori când sunt obosită,cum eram în seara asta,nu eram atât de încântată de amplasarea căsuţei mele.În ceea ce priveste criminalitate,cartierul era destul de rău famat,dar eu nu avusesem probleme niciodată.Nu ştiu cum m-aş fi descurcat într-o luptă adevarată,dar cu siguranţă impresionam cu înălţimea mea.Nu sunt inconştientă ,mereu port în geantă un spray paralizant .Mai mult ca să mă simt sigură pe mine…pentru că probabil nici nu aş fi avut timp să îl scot din geantă destul de repede.

Am ajuns în casă,am încuiat cele trei zăvoare pe care le aveam,am tras şi lanţul de siguranţă.Era deja ora nouă,pierdusem mai mult timp decât îmi planificasem.Până la urmă era timpul meu liber şi oricât de plictisitoare aş fi părut vroiam să mi-l petrec după gustul meu. Am intrat în baie,am dat drumul la apă caldă,am turnat săruri parfumate cu miros de portocale şi miere.Am pus şi nişte spumant de baie,am aprins câteva lumânări şi m-am decis să sar peste paharul de bere pentru că eram deja amenţită de la doza puternică de … Eric.

Mi-am făcut sandwichul meu preferat cu friptură de pui şi murături.În timp ce mâncam am deschis televizorul din bucătărie şi m-am aşezat la măsuţa mea colorată. Şi măsuţa şi scaunele le cumpărasem la un magazin la mâna a doua,dar erau în perfectă stare.Aveau toate culorile posibile sub soare,pictate pe un lemn fin.Desenele erau aproape ca cele ale copiilor,o căsuţă cu un copac,soarele pe cerul albastru…jucării….Probabil era un mobilier mai potrivit pentru un copil,dar îmi plăcea atât de mult,încât îl preferam oricărui alt tip de mobilier mai potrivit unui adult.Mi-am terminat sandwichul,am spălat farfuria şi am băut un pahar de suc de cireşe.Am spălat şi paharul.Nu ştiu de unde atâta ordine,deobicei lăsam vasele murdare de seara,pe a doua zi,dar acum aveam o energie ciudată care îmi trecea prin vene.Mi-am adus aminte că Timmy nu mâncase nimic de dimineaţa şi i-am presărat câteva firmituri de mâncare din cutiuţa lui.I-am povestit ce mai făcusem peste zi,aşa cum făceam în fiecare seară,dar nu părea prea impresionat de experienţele mele de la clubul vampirului Eric Northman.

.           .           .           .           .           .           .           .           .           .           .           .

Apa era atât de plăcută,calmantă şi parfumată încât în momentul acela nu credeam că mai poate fi ceva care să mă deranjeze şi să mă distragă de la procesul relaxării mele.Dar cineva,dincolo de uşa de la intrare,insista să apese butonul soneriei.Era destul de târziu şi ştiam că amicii mei ar fi sunat înainte,aşa că înafară de Viv şi sotul ei nu ştiam cine altcineva ar putea fi.Am simţit un sentiment de frică care se înfiripa în adâncul meu,dar l-am înăbuşit din faşă.Criminalii şi violatorii nu sună la uşă,nu?

Am părăsit confortul grozav pe care mi-l oferea cada mea,mi-am băgat picioarele în papucii de casă şi am tras pe mine un halat de baie mare,alb şi pufos.

            Vroiam să îmi menţin calmul aşa că încercam să nu-mi bag de seamă inima care mi se zbătea în piept. Eram fericită că aveam trei încuietori şi un vizor pe care să-mi pot vedea vizitatorul. Credeam că inima o să îmi treacă prin piept când pe găurica vizorului l-am văzut pe Eric de partea cealaltă a uşii.Trebuia să deschid.Şi nu pentru că aş fi avut vreo obligaţie ci pentru că era ceea ce îmi doream.

            Am descuiat încet şi cu grijă fiecare încuietoare,stăpânindu-mi pe cât posibil mâinile tremurânde.Mâncarea de mai devreme nu mai era în siguranţă în stomacul meu,şi mi-am dat seama că mâncând cu jumatate de ora în urmă nu făcusem cea mai bună alegere.

            Părul meu era prins într-un coc,în vârful capului aşa că mi-am desprins clema şi am lăsat buclele mele ciocolatii şi mătăsoase să-mi curgă pe umeri şi pe spate.Nu puteam face nimic mai mult în acel moment ca să arăt mai bine,aşa că m-am decis că nu trebuie să mai lungesc momentul şi am deschis uşa cât să mă văd numai jumătate de după ea.Încercând să nu par nici prea reticentă,dar să se observe că fusesem deranjată.

            -Aldis…spuse vampirul.Faţa îi era fără de expresie,nu puteam să îmi imaginez motivul pentru care acum se afla la uşa apartamentului meu.Te-am deranjat,spuse plat şi sec dar puteam să-mi dau seama că nu se simţea cu adevărat vinovat.

            -Da…Când ai spus că poate o să ne mai întanim într-o zi nu ştiam că te referi tot la seara asta,am spus eu cât de ironic puteam.A fost o zi lungă,am spus cu sprâncenele puţin apropiate. Oricât de frumos ar fi fost,mă deranja şi nici măcar nu avea decenţa să-şi ceară,sincer,scuze.

            -Vroiam să te văd.Avea ochii fixaţi asupra buzelor mele.Eşti foarte frumoasă,îmi spuse înclinându-şi puţin capul într-o parte.

            Ei bine,ce femeie întreagă la cap s-ar mai simţi lezată după un compliment din partea unui vampir atât de… Gata! Imi pierd capul.

            -Multumesc,am spus încet.Nici tu nu arăti rău.De unde a venit replica asta?Arăta ca un zeu. Dar măcar poate am reusit să îl amuz…şi aşa a fost.Faţa i s-a relaxat într-un zâmbet larg şi cred că am auzit şi o chicoteală profundă,care semăna mai mult cu un mârâit.Îmi plăcea să fac un bărbat să râdă.Cu cei umani era destul de uşor.Sunt desteaptă,citesc mult şi am un simţ al umorului foarte acid şi permanent.Puţini bărbaţi îmi pot rezista,dar cu vampirul din faţa mea era mai complicat.Aşa credeam că trebuie să fie.

            -Atunci,dacă nu arăt atât de rău…crezi că am putea petrece ceva timp împreuna.Vorbele lui erau atât de fine şi perfect rostite.Ce altceva aş fi putut spune.

            -Sigur!Am deschis uşa larg şi i-am făcut semn că poate să treacă pe lângă mine. Eh,uite că acum am reuşit să-l fac să se simtă încurcat…Nu spuse nimic dar se încruntă şi făcu un pas mai aproape de uşă dar nu intra.Lăsase capul în jos şi se spriji de tocul uşii uitându-se exact în ochii mei.Atunci mi-am dat seama de gafa pe care o făcusem.Vampirii nu pot intra în locuinţele oamenilor fără ca mai înainte să primească o invitaţie verbală.

            -Ohh,Eric,te rog intră! Şi se strecură pe lângă mine parcă plutind aşa cum nu orice bărbat de talia lui poate face.Acum,la ţinuta sa de mai devreme,adăugase o geacă de piele cu multe capse şi fermoare.

            Oare cum procedai când aveai un vampir în vizită?Nu îl puteai servi cu un pahar de suc şi nici sânge sintetic nu aveam.L-am invitat în schimb pe canapeau din sufragerie.Eram încântată de mine,pentru că avusesem atâta prezenţă de spirit cu o zi înainte încât să fac o curăţenie straşnică.Mobila strălucea,covertura canapelei era curată şi mirosea proaspăt a detergent.Nu era urmă de praf pe nici o suprafaţă,iar odorizantul de cameră îşi făcuse treaba,şi aerul era plăcut şi cu un miros floral.Vampirul lua loc pe canapeaua mea,care nu era nouă şi nici foarte frumoasă dar era foarte confortabilă.Tăcerea dintre noi era destul de apăsătoare şi nu stiam când el avea să vorbească aşa că …

            -Nu ştiu ce să spun,m-am decis eu să mizez pe sinceritatea mea,care nu funcţiona de fiecare dată aşa cum îmi doream,dar măcar nu mă simţeam niciodată cu conştiinţa încărcată atâta timp cât spuneam ce gândesc şi ce simt.

            -Nici nu ar trebui.Eu am venit în casa ta,nici măcar nu mă cunoşti,iar eu nu ştiu cum să încep…Vorbise cu o voce joasă şi un pic prea repede.Nici acum nu ştiam ce să spun,dar am decis să nu mă repet.

            -Cred că ar trebui să mă duc să mă schimb,până atunci poate îţi limpezeşti gândurile.I-am spus eu calma şi cu un zâmbet cald pe buze şi în priviri.

            Cu ce trebuia să mă îmbrac acum?Teoretic cu ceva ce port în mod normal prin casă,dar nici nu se putea punea problema.Un tricou vechi şi rupt şi o pereche uriaşă de şosete nu erau alegerea pe care aveam să o fac în faţa unui bărbat ca aceasta.În mod normal nu mi-ar fi păsat atât de tare…Exact! De ce îmi păsa acum? Ohh,mi-am amintit că aveam o rochiţă uşurică de vară cu model floral.Era draguţă şi nu îndeajuns de elegantă ca să fie purtată în oraş aşa că era probabil perfectă pentru casă,acest moment şi seara aceea friguroasă de martie care se simţea în aerul nopţii.

            Când m-am întors în faţa vampirului meu(vampirului meu?) eram proaspăt dată cu cremă şi pielea îmi era mai rozalie şi mai perfectă ca niciodată.Rochiţa mea albastruie cu floricele de Nu-mă-uita îmi stătea lejeră pe corp şi îmi mângâia coapsele până puţin mai sus de genunchi.M-am aşezat pe partea cealaltă a canapelei şi i-am simţit privirea asupra mea.

            -Eşti foarte frumoasă,spuse calm.

            -Ai mai spus asta.i-am raspuns eu zâmbind

            -Da... Şi nici eu nu arăt atât de rău,zâmbi şi el,într-un fel foarte sinistru.Era o imagine de filme horror.Dar nu mă speria.Ceea ce conta pentru mine era că aveam în faţă un bărbat cu simţul umorului.Iar colţii nu erau un impediment.

            -Şi…ce planuri ai pentru seara asta? Intrebă politicos.

            -Păi…nu prea am. Bănuiesc că am să mă uit la un film…am spus eu şi mi-am îndreptat privirea către măsuţa fantezie din faţa canapelei unde aveam trei dvd-uri împrumutate.

            Vampirul se ridică puţin de pe canapea şi se aşeză mai pe marginea acesteia.Întinse o mână mare şi musculoasă către dvd-urile pe care eu i le arătasem.Se uita la fiecare în parte,aş fi vrut să-mi dau seama dacă îi plăcea vreo unul din filme.Închiriasem acum două zile An affair to remember cu Cary Grant şi Debora Kerr, E.T.Extra-Terestrul şi Twilight. În ceea ce priveşte ultimul film,speram să nu ştie despre ce e vorba şi să nu fi auzit de el,cu toate că era cam greu de crezut.Ce pot spune în apărarea mea?Ştiu. Vampirul străluceste,dar e şi o poveste frumoasă de dragoste.

            -Interesante alegeri,spuse sec. Şi probabil se gândea ce căuta la tâmpita asta în casă ,care se uita la filme cu vampire,strălucitori,care mănâncă căprioare.

            -Sunt filme care îmi plac,le-am mai văzut de multe ori,dar sunt genul de persoană căruia îi place să vadă acelaşi film de sute de ori.Binenţeles asta în cazul în care filmul îmi şi place.Altfel bănuiesc ca ar fi un chin.

            Turuiam fără încetare!Eram penibilă!!!Respiră Aldis!

            -Vrei să ne uităm împreună la un film?...spuse oarecum încurcat şi asta mă amuza grozav.Era absolut adorabil.

            -Aa… Binenteles că nu vroiam să îl refuz,dar mi-aş fi dorit să ştiu ce urmărea.

            -Nu vreau să te sperii,doar că… Aş vrea să fim prieteni.Mi-ar face mare plăcere să te cunosc. Îmi zâmbea atât de curtenitor şi era atât de plăcut când vorbea,când se mişca.Nu cred că aş fi reuşit să-l refuz nici dacă aş fi vrut…

            Ahhh…Vampirii puteau fermeca oamenii…Îi puteau convinge să facă lucrurile aşa cum vroiau ei.Oare asta se întampla???

            -Tu m-ai fermecat?Stiu ca poti face asta aşa că te rog să nu mă minţi,nu îmi place să fiu minţită, i- am spus ruşinată de bănuiala mea.Dar trebuia să întreb.

            -Nu as putea să te mint. Asta nu ştiu ce insemna.Eric era un vampir foarte criptic,dar asta era minunat,dupa ce în jurul tău întalneşti oameni mult prea uşor de citit,pentru a mai părea interesanţi. Am încercat să mă folosesc de talentul meu…Dar la tine nu funcţionează.Nu toti oamenii pot fi hipnotizati,şi oamenii ăstia nu pot fi nici fermecaţi.

Măcar părea sincer.

            -Şi dacă mergea? Sau mai bine nu mai intreb…Mai bine… Şi m-am ridicat încet şi tristă de pe canapea.Următoarele cuvinte care aveau să îmi iasă pe gură erau invitaţia domnului Northman de a-mi părăsi casa. Mai bine spus retragerea invitaţiei de a intra în locuinţa mea.

            -Plecam!spuse el prinzându-mi uşor încheietura mâinii.Dacă mergea plecam.Nu vreau sa te oblig cu nimic. Nu de asta sunt aici. Continua Eric dându-mi drumul la mana şi lăsând capul în jos.

            -Dar de ce eşti aici? De ce nu îmi spui? I-am  răstit cuvintele.Mă enervam şi nu vroiam asta. Îmi planificasem un sfârşit de săptămână plistisitor,dar totuşi îmi doream să fie liniştit.

            -Hai să ne uităm la Twilight. N-am văzut niciodată filmul ăsta şi am auzit că vampirii ăstia strălucesc şi merg în lumina soarelui.Ce idee cretină,se uită la mine şi zâmbi aşteptându-mi încuviinţarea.

            Bărbatul ăsta vroia să îl primesc în viaţa mea,fără să-mi dea nici un motiv pentru care eu ar trebui să o fac.Mă speria idea că eram în ceaţă,dar vroiam să mă uit cu el la un film şi îmi doream mult să îl cunosc mai bine.Într-un fel simţeam că îl cunosc,parcă era un prieten vechi pe care nu îl văzusem de ceva timp.Poate nu făceam o greşeală atât de mare.Off…astea nu sunt decizii pe care eu să le pot lua pe loc.Eu cea care am avut o singură relaţie serioasă şi aceea se terminase dezastruos.Eu cea care aveam doar doi prieteni.Cea care nu lăsa pe nimeni în viaţa şi în sufletul ei.Dar toată fiinţa mea îmi spunea în acest moment că vampirul ăsta merita.

            -Dar nu am cu ce să te servesc.Şti cum facem?Eu mă duc până la magazinul din colţ şi tu pune filmul…cine ştie,poate te răzgândeşti după primele cinci minute. I-am răspuns cu un zâmbet din care ar fi trebuit să înţeleagă că încă eram sceptică în ceea ce privea…începutul acestei prietenii. Era absolut uimit şi usurat şi … vesel.Părea chiar fericit.

            -Eu mă duc după sânge şi…tu nu vrei nimic? Cum suna chestia asta… Nu rău,doar ciudat. Era chiar puţin domenstic.

            -Poate…ciocolată…am spus eu ruşinoasă.

            El zâmbi şi nu spuse nimic…pur şi simplu dispăru din cameră şi din apartament prea repede ca eu să îl pot vedea.Asta era o întâlnire…sau doar piedeam timpul,ca între prieteni?Oare era cazul să mă mai aranjez un pic? M-am dus repede să mă uit în oglinda de pe hol.Nu arătam rău…Aveam pielea frumoasă,sănătoasă…Aş fi putut fi puţin machiată,asta mi-ar fi scos mai în evidenţă trăsăturile.Dar nu mă puteam aranja acum,era prea evident.Părul îmi stateam minunat.Era şi cazul la cât investeam în sănătatea lui.Am părul lung,până deasupra fundului când e întins.De la natură stă ondulat în bucle de culoarea ciocolatei.Nu mă laud,dar recunosc că e superb. M-am gândit că singura îmbunătăţire pe care puteam să mi-o mai aduc ar fi fost un puf de parfum.Aşa că am fugit repede în camera şi m-am parfumat subtil,nu vroiam să exagerez şi să pară că încerc prea tare.

            În mai puţin de două minute Eric era în bucătărie,întrebându-mă dacă îi puteam încălzi o sticlă de sânge.Nu mai avesesem niciodată aşa ceva în casă aşa că nu ştiam cum şi cât ar trebui încălzit.El şi-a dat seama şi mi-a explicat că 30 de secunde la temperatură maximă erau perfecte. Am făcut aşa cum mi-a zis.Cât am aşteptat să se încălzească sticla,vampirul a plecat în sufragerie,probabil ca să pregătească filmul.Dar nu am vorbit nimic concret cu el,nu ştiam nimic despre el şi din câte ştiam eu nici el nu ştia nimic despre mine.Aş fi vrut să îl asaltez cu sute de întrebări şi cu siguranţă prima ar fi fost câti ani are.Era fascinantă idee că puteam avea în sufragerie un vampir antic.Dar lucrurile astea aveau să aştepte,cine ştie,poate chiar pe altă seară. Deocamdată aveam să ne uitam împreună la un film şi mai mult ca sigur urma să râdem împreună de Edward Cullen.

            Când am intrat în sufragerie cu sticla de sânge în mână…Eric era aşezat în acelaşi loc ca mai devreme ,cu picioarele puţin depărtate şi răsfoia o revistă care o aveam prin preajmă,veche de vreo 3 luni.Pe măsuţa mea fantezie era aşezată o cutie frumoasă de bomboane de ciocolată Ferrero Rocher. Adevărul e că nu mi-l puteam imagina pe vampirul de lângă mine cumpărând un baton ordinar de ciocolată.Şi aşa îmi era destul de greu să mi-l imaginez cumpărând ceva de la un butic de cartier.

            -Îţi plac astea? întrebă el arătând spre bomboanele de pe masă. Nu am mai cumpărat niciodată ciocolată,aşa că vânzătorul mi le-a recomandat.Spre binele lui sper să fie cele mai bune bomboane din lume.Se încruntă şi deveni şi mai alb decât credeam că ar putea fi.Era de-a dreptul înspăimântător.

            Oare vorbea serios?Ar fi făcut rău unui om care-l minţise în privinţa unei ciocolate amărâte.Asta ar fi trebuit să mă sperie,el ar fi trebuit să mă sperie.Dar asta nu se întampla.Ceva era foarte în neregulă cu mine.Cum să continui discuţia după ameninţarea făcută la adresa vânzătorului?

            -Nu ai mai cumpărat niciodată ciocolată?adevarul e că mi se părea ceva…imposibil,mai ales pentru mine care eram dependentă de ciocolată.Câţi ani ai?m-am decis eu spontan să îl întreb…poate îl luam prin surprindere şi îmi spunea înainte să îsi dea seama că mi se confesează mie.Asta evident nu avea să se întample.Vampirii nu erau aşa de vorbăreţi.Râse cu poftă şi se uită la mine cu ceea ce eu nu puteam spune decât că e mare drag,drag de mine.Aveam din nou probleme cu bătăile prea puternice ale inimii.

            -Vroiam să păstrez discuţia până după film,îmi zâmbi aşteptându-mi reacţia.

            -Da,cred că aşa e cel mai bine.Nu am vrut să te supăr,doar că sunt foooarte curioasă de fel,aşa că…I-am zâmbit şi eu şi mi-am ţuguiat uşor buzele,într-un fel în care alţi bărbaţi mi-au spus că este adorabil.

            Dacă te uiţi la Twilight împreună cu un vampir,filmul ăsta se transforma într-o comedie fantastică.Am râs împreună de la început până la sfărşit.Aşa că s-a dovedit a fi o alegere minunată pentru acea seară.M-am felicitat în sinea mea cu privire la ridicarea dvd-ului de pe rafturile centrului de închirieri.Am ajuns amândoi la concluzia că cel mai prost vampir real l-ar putea pune urgent la pământ pe sclipitorul Edward.

            Pe toata durata filmului eu am mâncat multe bomboane,iar Eric pe la mijlocul filmului şi-a mai încălzit,singur de această dată,o sticlă de sânge.Canapeaua mea e destul de mică iar Eric e…foarte mare,aşa că am stat destul de apropiaţi unul de altul.Mi-a plăcut că a făcut mişcarea aia care o fac tipii când sunt la cinema cu o fată. Şi-a întins uşor mâinile în sus şi şi-a strecurat un braţ de-a lungul canapelei,în spatele umerilor mei.Aş fi vrut să mă atingă mai mult,dar el a păstrat totuşi distanţa.Cu toate că la un moment dat(cănd Bella Swan era atacată de vampirul cel rău) am simţit o măngâiere uşoară în buclele mele.Nu vă pot explica ce senzaţie mi-a produs această mişcare.Am crezut că iau foc,că fac implozie şi aşa se termină viaţa mea.Nu puteam decât să îmi imaginez cum era să fii sărutată,mângâită şi iubită de acest vampir superb.

            Când s-a terminat filmul,ne-am întors unul către celălalt în acelaşi timp.Eu m-am simţit foarte conştientă de banalitatea mea, cu toate că nu era stilul meu să mă subestimez,mai ales în faţa altcuiva. Eric îşi întinse mâna şi o atinse pe a mea.Îmi întoarse palma în sus şi mângâie interiurul mâinii mele.Era un moment perfect.Genul de moment intim despre care auzisem, dar pe care nu l-am împărţit niciodată cu cineva.

            -Aldis…vampirul îmi rostea numele cu un accent care îl făcea să sune…Ohh!Cred că ăsta trebuie să fie felul în care numele meu trebuie pronunţat.Sună ireal de bine.Ţi-a plăcut ciocolata.Constată el bucuros,colţurile gurii ridicându-i-se un pic.

            -Nu înţeleg de ce te-aş putea interesa,am spus eu încet ,nevrând să par nepoliticoasă.

            -Tu… şi nu a mai spus nimic cam două minute bune.Privea pierdut prin covorul moale şi verde de sub picioarele noastre.

            -Vrei să-ţi petreci timpul cu mine,dar nu vrei să vorbeşti cu mine.Am rostit fiecare cuvânt cu calm şi cu multă căldură în voce.

            -Aş vrea să te pot face să intelegi cât imi e de greu să mă destăinui cuiva,mai ales unei fiinţe umane,după mai bine de o mie de ani.

            Cred că expresia feţei mele spunea totul.Eram înmărmurită.O mie de ani.O mie de ani de amintiri,de istorie,de viaţă .Nici gândurile nu îmi erau coerente…

            -Eşti uimitor… i-am spus sinceră cu respiraţia întretăiată.

            -Sunt crud,arogant,nemilos şi dispretuiesc tot ce îmi este inferior.Ei bine această sinceritate nu funcţioana atât de bine când auzeai lucruri pe care nu vroiai sa le ştii sau să le recunoşti.

            -Eu îti sunt inferioara din toate punctele de vedere.Am observat că şi-a desfăcut încet buzele vrând probabil să mă contrazică,dar i-am pus mâna pe gura,atât de fină şi perfectă.Nu îmi dădu mâna la o parte,iar eu am profitat şi i-am mângâiat obrazul până spre bărbie.Tremura puţin la atingerea mea şi acela a fost momentul în care i-am văzut colţii pentru prima dată.În toată amploarea lor…erau albi,groşi în partea de sus şi cu un vârf foarte ascuţit,şi mă făceau să mă gândesc la un leu.Eram atât de tentată să îi ating şi binenteles că am cedat.I-am atins colţurile buzelor cu un deget şi l-am mângâiat încet spre partea groasă a buzei inferioare.În tot acest timp eu îmi mutam privirea din ochii lui,la cursul pe care îl urma degetul meu,iar ochii lui erau atât de legaţi de mine,de faţa mea,de gura mea încât puteam să jur că îi simţeam tensiunea şi dorinţa.Chiar în momentul în care degetul meu i-a atins unul dintre canini,Eric dispăru din faţa mea şi apăru o fracţiune de secundă mai târziu la vreo doi metrii de mine lângă peretele dinspre exterior al sufrageriei mele.Stătea cu spatele la mine şi se uita la luna plină care împodobea noaptea.

            Nu ştiam ce ar fi mai bine să fac.Dar am făcut ceea ce mi-am dorit.M-am ridicat şi m-am aşezat de partea cealaltă a geamului.

            -Îmi pare rău,i-am spus cât de sincer am putut şi speram să înţeleagă cât de irezistibil îmi era.Bine,nu era el vinovat că eu nu mă puteam controla,dar aş fi vrut să înţeleagă cât de greu îmi era să mă stăpânesc.

            -Nu ai gresit cu nimic.Doar că…nu vreau să fie aşa cu tine.Vreau să te cunosc,vreau să mă cunoşti şi tu.Vreau mai mult decât doar o relaţie carnală.

            Dumnezeule,tipul ăsta era din ce în ce mai incredibil cu fiecare cuvinţel pe care mi-l adreasa.Se apropie de mine ,mă cuprinse cu braţele lui perfecte şi mă strânse cu grijă la piept. Mi-am cufundat faţa în scobitura de la baza gâtului său,iar el îmi săruta creştetul şi îmi adulmeca părul ca un animal prădător(ceea ce şi era).

            Am stat aşa aproape o oră.Nu a fost obositor,pentru că el îmi susţinea toată greutatea fără să facă nici cel mai mic efort.Ne-am contopit mirosurile şi fiinţele şi am simţit o legătură pe care îmi era greu să mi-o pot explica.

            Pe la ora două stăteam întinsă în pat şi mă gândeam la străinul care abia please din apartamentul meu,dar nu înainte de a-mi promite că în seara următoare,odată cu lăsarea întunericului el avea să vină să mă vadă.